mi-am zis
că pot schița un zâmbet
adâncită în liniște
ca atunci când ninge
și îți lipești privirea de blândețea zăpezii
aproape pierdusem noțiunea timpului
ascultând cum pulsa vremea
să umple paharele
sau cum le golea de tot ce era de neînțeles
de un crâmpei de suflet
nu mai știam
nici cărui gând datoram implanturile
în care-mi dosisem reguli
de disecție a sorții
stabilindu-i
cât îi sunt oasele de rezistente
zâmbind adunând momente
înghesuiam în ele nimicuri
un fel de chibzuință
peste care morile de vânt
împrăștiau desagii cu iluzii
25 iulie 2013
Adaugă un comentariu
Gabriela, Sofy, Maria, Vasilisia, Chris, da Coza! Mulțumesc pentru popasul și cuvintele voastre! Un zâmbet cald vă trimit de la cealaltă margine a lumii!
împăștiau > împrăștiau
Mai bine iluzii (senine) decât zbuciume.
da Coza
Aşa ar trebui să trecem, zâmbind. Frumos! :))
Este nemaipomenit să te poți bucura de nimicuri (ele contează foarte mult uneori). E nemaipomenit să te bucuri de vise, chiar dacă ele nu se vor împlini niciodată. Și e nemaipomenit să poți zâmbi atunci când nu prea îți dă nimic după ce aduni.
Drag de versul tău, Rodica!
Însă, am convingerea că tu ai destule de adunat. Doar poeziile dacă le aduni și te alegi cu o comoară.
Fluturări de gene, zâmbete șăgalnice din colțul gurii, tragere la țintă doar cu săgeți de lumină, asta am în bocceluța magiei de la tine! Drag, Gerra
O clipă de relaxare şi entuziasm al sufletului indisolubil, descrisă cu fineţea Rodicăi Lupu. Timpul îşi odihneşte clipa pe liniştea eului poetic.
Admiraţie deosebită pentru transmiterea acestui simţământ!
Sofy
Minunată clipă , sublimă transpunerea ei! Toată admiraţia!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE