sura pietrei

[Djamal mahmoud]

domol calc
să nu-mi strivească tălpile vreo piatră
îndiferent cât de mică ar fi ea
oricare dintre ele
e un posibil mesager
către sticlele prăfuite
ale unei ferestre sfinte
apa trupului clipocind
își trece palma
peste creștetul acelei stânci singuratice
în timp ce încep toți copacii săi dezgoliți
să latre în cor privind în toate direcțiile...

[Nikol MerBreM]

Doar apa poate învinge, cu palma ei, duritatea pietrei!...

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Dacă ar fi să ne luăm după simboluri, piatra în stare brută ne reprezintă pe noi. Omul în starea sa naturală, instinctuală. Dincolo de orice valori etice, morale. Urâtă, haotică, lăsată în voia soartei. Asta este piatra brută și asta este viața omului, implicit persoana umană, la începuturile sale și în starea sa naturală. Este un simbol pentru natura imperfectă a ființei umane și slăbiciunile noastre firești. Un simbol menit să ne facă să contemplăm asupra naturii noastre imperfecte, dar și să ne dorim altceva, să ne îmbunătățim.

O poezie cu multă substanță și multe sensuri.

[Valeria Merca]

O poezie de atmosferă pe care am citit-o cu mare drag.

[Ion Lazăr da Coza]

Inițiații poate că înțeleg mai mult, eu spun doar că-mi place.

da Coza

[Mihaela Suciu]

La capitolul ,,pietrei'' învățăm înțelepciunea tăcerii.

[Sofia Sincă]

Probabil, în filosofia arabă piatra ocupă un loc de cinste. Desigur că nu este de lepădat... Piatra este simbolul rezistenței, al permanenței, a istoriei pământești.

Aici, simbolul pietrei duce la fundamentul religiei, ale unei ferestre sfânte... și la tulburările ulterioare ale omului.

Un poem dominant, cu aura sa plină de mister.

Deosebită apreciere,

Sofi

Corect este sfinte, domnule doctor. Nu e foarte greșit nici sfânte.