ropsten

[Djamal mahmoud]

râul roșu ascunziș al marilor secrete divine
mă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasului
în ecoul căruia cresc arbori înalți
de neant și de falsă lumină
de mi se fac laturile două ceruri negre

niciodată Stockholm
n-a fost atât de înfrigurat ca acum!
printre degete trec zeii
trenuri împinse de iluzii și de brumă
chipul spre care mă îndrept
a luat forma muntelui de zăpadă

planeta sunetelor pleacă unde îmi va picura sângele
desfă-ți palmele ca un evantai
doar tu stii cu exactitate momentul topirii ...

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat de revedere.

da Coza

[Valeria Merca]

Bun venit! Fermecător, captivant! 

[Ana Cîmpeanu]

Elegant! Îmi place!

[Sofia Sincă]

Domnule doctor îmi era dor de poezie dvs.

Aici vorbiți de râul roșu și de Stockholm. Eu tocmai m-am întors dintr-o excursie din Turcia. Și, în zona Capadocia există râul roșu, singurul râu din zonă, de unde se colectează cea mai bună argilă pentru olărit. Am văzut adevărate opere de artă, unicate, din astfel de argilă. Toți locuitorii din zonă doar de olărit se ocupă.

După informațiile căpătate de la wikipedia înțeleg că dvs. faceți referire la o cu totul altă minune a lumii, în țările scandinave. Sunt multe, multe frumuseți în această lume.

Poemul - interesant, bine clădit, meditativ și inteligent.

Am citit cu interes,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Mi-au plăcut "arborii de falsă lumină"!

Cu drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

Oare de ce simt o nostalgie inexplicabilă? N-am fost niciodată la Stockholm. Poete, mulțumiri pentru revenire! 

[Mihaela Suciu]

Ropsten - stație a aşteptării... Mă bucur c-ați poposit pe meleagurile noastre!