film

[nicolae vaduva]

am vrut să-mi sperii umbra

și s-o-ncui

în carcerele unde nu-i

vreun bec aprins;

doar sub firidă,

din fosfor, 

prima cărămidă.

 

de sud-vestul meu,  

ruptă,

‘n derivă,

am vrut să-mi lipesc umbra

cu salivă

și-n miazăziua morții umbrelor

s-o proiectez pe jiu

eastmancolor...

 

cu umbra mea, 

verde-n obraz,

mai verzi ca frunzele de praz,

stau șapte fete ce transcend

mica valahie...

 

the end.

[Mihaela Suciu]

De-i sărbătoarea Sf. Nicolae, să vin și eu c-o „floare”... Apropo, de „film”, gluma e veche, dar o modelez în contexul dat, un tip: ,,Dragă, diseară, te înscriu la un film?” Ea: „Diseară sau deseară? Și... mulțumesc, nu! Cu tine, filmul e de scurt metraj și fără happy end.”

Domnule Văduva, să aveți inspirație... de să ne tăiați respirația! :))

[Mihaela Suciu]

Sincer, la prima citire, nedumerire. :)) Parcă vizionam „Glissando” - M. Daneliuc.

Am recitit și... umbra „văduva” e dor, iar dorul nu-l poți speria, nu-l poți lipi de locul natal, fiindcă e verde, transcendental și mori cu el. Așa m-o dus mintea. :))

Puncte forte, pentru „moi”:

a) Mi-am îmbogățit cunoștințele cu un cuvânt eastmancolor - în ideea poeziei, m-am gândit la tricolor, doar văzusem parada de 1 Decembrie.

b) Mi-am verificat cunoștințele de optică, la amiază nu aveam umbră.

c) Și am făcut mâncare cu praz, pe bune, e prima oară! :))

Mulțumesc, domnule Văduva!

[Valeria Merca]

Profund, fantezist, inteligent! 

Cu plăcerea lecturii

[Sofia Sincă]

Diferitele fețe ale umbrei sunt de fapt diferitele simțuri, trăsături ale poetului, diferitele dorințe. Dar cum nu poți să te împarți la cele patru zări, poți forma un film... o poezie - ideatică și afectivă. În elementele ei poezia cuprinde un vast câmp estetic și unul spațial, - oltenesc. Iubirea cea dintâi și cea de pe urmă, bănuiesc.

Interesant este că, eul poetic dorește să scape de umbră, s-o închidă, după cum spune, dar niciodată total. Îi lasă o mică luminiță sau loc de refugiu. Optimismul autorului.

O altă mică bijuterie.

Sofi