vecernie

[nicolae vaduva]

călugărița albă și timidă

ștergea cu sânii bruma de pe vrej;

gogoneții, dovleciorii bej,

miroseau, desfrunzitor, a cantaridă...

 

seara mânăstirii în vârtej

se deschidea ca limba de aspidă;

sfinții rotunjeau mulțimea vidă

înfigând, cu ciudă, mâna-n lenj...

 

călugări-ne-am, fată, prin albușul

smântânit al unei sihăstrii,

printre frasini unde cărăbușul

roade-n frunza poftelor sanchii,

cu dovleciorii sânilor sub dușul

înfrigurat al brumelor târzii.  

[Ion Lazăr da Coza]

Bogat e beciul mănăstirii...

da Coza

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, acum c-ați tras clopotul, să vedeți ce de entomologi se adună la vecernie. :)

[Valeria Merca]

Nu aveam de unde să știu ce surprize ne așteaptă citind titlul poeziei. :) 

Bine ați revenit!

[Mihaela Suciu]

O călugăriță devoratoare! Bine ați revenit!

[Chris]

erotico-blasfemic, dar fermecator

[Sofia Sincă]

Sub umbrelă religioaso-blasfemică prin definiții și nume, versurile dansează euforic, simbolizând o seară feerică în grădina de zarzavat.

Mereu imprevizibil poetul alcătuiește versuri pline de gingășie, personifică totul: floare, plantă, legumă, cu aceeași tentă ușor erotică. Un univers al iluziilor care integrează elemente poetice rafinate, cu expresii rare, regionale sau inventate cu tehnică desăvârșită.

Dar atât de frumos!

Sofi