Ca grăuntele de pâine ce s-a copt și-a nemurit

[gabriel cristea]

Stau privind cerul ce-absoarbe norii mari și călători...
Zorile-mi întind lumina săgetând roșii cocori!

Câmpul mi-a rămas același, respirând prin maci și grâu;
Mănăstirea-și curge toaca unduind verde-n pârâu;

Primăvara mlădioasă mă pictează-n albe flori,
iar fânețe nălucinde îmi trezesc ochi cântători;

Dimineața bob de rouă îmi așterne pe pământ;
Inorogi - plutinde coame - zboară pe aripi de vânt;

Păsări magice îmbracă straie scumpe de-mpărat,
prin poienile-nflorite unde frunze moi se zbat;

Pietre mari și rotunjite scaldă timpul prin torent,
lostrițe pândesc scânteia prin tumultul transparent;

Umbre calde și-arămite mă adorm sub stejăriș
- ciute mici, catifelate, trecând gânduri pe furiș;

Soarele-și ascunde jarul peste-un deal de asfințit,
ca grăuntele de pâine ce s-a copt și-a nemurit!

[Ovidiu G]

Foarte frumos!

[gabriel cristea]

Doamnă Ronescu, doamnă Mititelu, mulțumesc pentru comentariile preafrumoase!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Să dea Dumnezeu!...

[Elena Mititelu]

Trăiri, gânduri, visuri în rezonanța Eului liric cu natura
Din fiecare distih se desprind frumoase imagini poetice.
Felicitări!

[Ana C. Ronescu]

Imagini cu o deosebită prospețime lirică succed odată cu citirea fiecărui vers.  Mi-a plăcut mult: „ciute mici, catifelate, trecând gânduri pe furiș”.

Impresionant poem.

[Sofia Sincă]

Esenţe de primăvară parfumate, într-o fantezie desăvârşită,

Să vină primăvara! Avem nevoie de ea mai mult de cât oricând. Să vină pe câmpii și în sufletele noastre, greu rănite!

Versurile tale candide și colorate s-ar putea să o aducă.

Cu deosebita plăcere a poeziei,

Sofi

[Chris]

fiecare distih reprezinta o imagine. foarte frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru preafrumoasele cuvintele!

[Valeria Merca]

O contemplare cum numai în poezia lui Gabriel Cristea întâlnești... Tare frumos. Iar versul de final care coincide cu titlul poeziei este memorabil.