Balerina

[gabriel cristea]

O țigăncușă cu ochi ca de Tonitza

și împletite cozi de castaniul vânt

se dă în leagănul din parcul cu visare;

Purtând o rochie-câmpie înflorată

și-nalță zborul temerar până la nori;

În jurul ei un cerc se tot lărgește

și-i singură-ntr-o mare de copii. 

Nu-i pasă, își strânge pumnii mici

în lanțul cerului de parcă ar vrea

să-mbrățișeze tot soarele la piept. 

Dansează-nvâltorându-și pirueta, 

efluvii de lumină-o cuceresc, 

veșmintele devin o floare de migdal, 

imponderabilă, firavă - silueta. 

O lebădă visând se-nchipuie, aripă;

Cortina cade, o-nvăluie lumini

și un talaz de-aplauze - regal! - 

în fața ei o mare își ridică

pe scena de la Teatrul Național. 

[Mihaela Suciu]

Nu sunt migratoare. :)

[gabriel cristea]

Mihaela, mulțumesc! Credeam că ai migrat de pe Însemne... :)

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mii de mulțumiri!

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru apreciere, Gina!

[Mihaela Suciu]

Frumos regal !

[Sofia Sincă]

De admirat aura care se învârtește în jurul ființei singuratice și candide. Însă farmecul ei este răsplătit cu aplauze.

Un poem frumos, armonizat cromatic spectaculos ca un instrument bine acordat.

Deosebită apreciere,

Sofi

[gina zaharia]

 Pe scena vieții, piruetele au farmecul lor. Inocența, încrederea, visul, toate acestea pot alerga prin lanul cu flori.

Am citit cu plăcere, Gabriel!