Prin ochean intergalactic

[gabriel cristea]

Noaptea stelelor lactee

se prelinge din cochilii;

Zburători, pterodactilii

înfioară-n graminee

cuaternara șerpuire;

Vântu-ncepe să răsfire

zbuciumata lor maree...

Dinspre-abisul înserării,

aromind eternitate,

ca planete argintate,

vin plutind titanici sporii;

Vremea e violacee,

iar imense cetacee

sparg tăcut oglinda mării.

Prin ochean intergalactic,

stau gândind sumerienii

- ani-lumină de bejenii...

Spațiul lor devine cuantic,

zborul cosmic - epopee -,

Terra - câmpuri elizee

ce-mpletesc timpul fantastic...

[gabriel cristea]

Valeria, mă bucur că ai rezonat cu închipuirea mea! Mulțumesc de apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! O geneză extrasă din legendele sumeriene și trecută prin ochiul imaginarului...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela, pentru exercițiul de admirație!

[Valeria Merca]

O încântare. Să tot citești și să te minunezi! Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Geneza prin ochii poetului G. Cristea. Magnific.

[Mihaela Popa]

împletire inteligentă de metafore şi istorie într-un stil inedit, melodios, armonios

admiraţie!

[gabriel cristea]

Touche, Valerian! :) Mulțumesc!

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru concisul comentariu și apreciere, doamnă Sofia Sincă!

[Dinca Valerian]

ani lumină de bejenii... Superba imagine, de fapt cheia poemului.

[Sofia Sincă]

Simboluri sublime nasc viziuni vibrante...Timp tras înapoi, dar care a lăsat urme și amintiri. O existență din urme prin care poetul a creat un pod printr-un ochean.

Deosebit de frumos!

Sofi