Odihnesc sub prund balauri

[gabriel cristea]

S-a ascuns toamna-n secară,
vălătuci plutesc pe cer,
pala morii stă să moară
măcinată de mister.

O momâie-și lasă casa
prin cocenii anodini
și o ia la sănătoasa
peste timpuri și ciulini.

Scârțâie câte-o căruță,
pe un drum fără sfârșit,
un moșneag și o băbuță
cară snopi de asfințit.

Frunze cad și mor în horă,
greieri triști și vânturii
răscolesc iarba sonoră
și târzie: cri-cri-cri!

Zboruri împietresc pe coastă,
unde flutură poieni;
Fac a vreme de năpastă
ciori și-ntinderi de licheni.

Noaptea-și înfășoară-n brâne
liniștea de vânt mlădiu;
Peste muchii nu rămâne
decât Luna - și pustiu.

Odihnesc sub prund balauri
murmurând prin lumea lor;
Constelația Centauri
curge-n ramuri de izvor...

[Darie Giurgiu]

Felicitari Meticulos si Cu harnicie scris!

[Tudor Cicu]

Umor, fantezie, mister... într-un cuvânt „fascinația” unei toamne despre care se spune că a venit în poezie să ne risipească tristețea din suflete. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, doamnă Sofia Sincă! Sunt onorat să am regatul meu! :)

[Sofia Sincă]

O toamnă şlefuită cu elegantă și rafinament, în versuri de o profunzime şi intensitate remarcabile. O simfonie ce o dorești continuă la infinit...

Dăruire poetică maximă!

Te declar rege al pastelurilor!

Sofi