S-a ascuns toamna-n secară,
vălătuci plutesc pe cer,
pala morii stă să moară
măcinată de mister.
O momâie-și lasă casa
prin cocenii anodini
și o ia la sănătoasa
peste timpuri și ciulini.
Scârțâie câte-o căruță,
pe un drum fără sfârșit,
un moșneag și o băbuță
cară snopi de asfințit.
Frunze cad și mor în horă,
greieri triști și vânturii
răscolesc iarba sonoră
și târzie: cri-cri-cri!
Zboruri împietresc pe coastă,
unde flutură poieni;
Fac a vreme de năpastă
ciori și-ntinderi de licheni.
Noaptea-și înfășoară-n brâne
liniștea de vânt mlădiu;
Peste muchii nu rămâne
decât Luna - și pustiu.
Odihnesc sub prund balauri
murmurând prin lumea lor;
Constelația Centauri
curge-n ramuri de izvor...
Adaugă un comentariu
Felicitari Meticulos si Cu harnicie scris!
Umor, fantezie, mister... într-un cuvânt „fascinația” unei toamne despre care se spune că a venit în poezie să ne risipească tristețea din suflete.
Mulțumesc frumos, doamnă Sofia Sincă! Sunt onorat să am regatul meu! :)
O toamnă şlefuită cu elegantă și rafinament, în versuri de o profunzime şi intensitate remarcabile. O simfonie ce o dorești continuă la infinit...
Dăruire poetică maximă!
Te declar rege al pastelurilor!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE