jurnal de supraviețuire

[Mihaela Popa]

tare s-a mai schimbat vremea și într-un timp atât de scurt

se vând mănuși chirurgicale și oameni măști la supra

preț de o viață mi se face frig

te rog să mă-nvelești cu o virgulă

în starea asta ca un punct în harta sufletelor noastre

aștep cu nerăbdare mamă să te văd

în vară sau la toamnă poate vom tăcea strâns îmbrățișate

și ne vom șterge fără teamă eu o lacrimă de-a ta

tu o lacrimă de-a mea

și toate lacrimile lumii le-aș șterge chiar acum dacă-aș putea

[Mihaela Popa]

Elena, mulțumesc frumos! :)

[Elena Mititelu]

Trăire de actualitate, Mihaela! Felicitări!
Suntem neputincioși în fața molimei, doar credința și optimismul din noi ne poate salva!
Dumnezeu cu siguranță nu va lăsa copii, chiar de noi suntem păcătoși!
Fără îmbrățișări ( ne amendează ), asta ca să ne mai descreți frunțile!

[Mihaela Popa]

te îmbrățișez, Valeria, mulțumesc!

[Mihaela Popa]

domnule Tudor Cicu, onorată, vă mulțumesc frumos!

[Mihaela Popa]

mulțumesc mult, Sofi, te îmbrățișez!

am corectat

[Mihaela Popa]

Chris, mulțumesc mult!

[Mihaela Popa]

și eu te îmbrățișez, Gina, mulțumesc pentru cuvintele tale calde!

[Mihaela Popa]

domnule Darie Giurgiu, vă mulțumes pentru trecere și semnul lăsat!

[Valeria Merca]

Ai reușit să creezi emoția de care are nevoie poezia. Cu mare artă. Din nefericire, pentru noi toți, tema propusă este marea cumpănă care ne încearcă. Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-și reverse mila asupra noastră! 

Gând bun, dragă Mihaela!

[Tudor Cicu]

...„în vară sau la toamnă poate vom tace strâns îmbrățișate

și ne vom șterge fără teamă eu o lacrimă de-a ta

tu o lacrimă de-a mea

și toate lacrimile lumii le-aș șterge chiar acum...” 

(sau)... în icoană cu mama, acest poem! (țesând o pânză din lacrimile noastre și ... acum, ale lui Dumnezeu, singurul la care întindem palmele să le umplem cu Soare.)