oamenicarenu

sunt oamenii care nu râd niciodată…

Doamne, cât aş vrea să-mi fiu,

însă  oasele-mi bătrâne

se reazemă de pustiu.

O, şi câte-aş vrea să ştiu…

însă  mintea-mi limitată

vede apă şi se-mbată.

Cerne-mi, Doamne, grâul…

bucata de pâine capătă gustul celor din jurul mesei;

iubirea face scară.

ne luăm adio la răspântii debarcând din…

învârt roata olarului

ştiu că sunt lut

şi mă sfărâm

din convingerea de rotund

2012

ne-am eliberat de tiparele mici ca să încăpem cu toţii într-o cutie mai mare

de parcă fiecare am fi un tablou care şi-a pierdut ramele şi acum stăm lipiţi pe un spot publicitar

ne spălăm pe mâini…

în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte

avea chipul robotului aproape uman

cum care

cel care a primit cetățenie…

străzile goale parcă strigă la noi

păsările

se pregătesc seara

de somn

nu ne mai arde

visăm

se moare, dragă, se moare dintotdeauna dar acum simțim…

tare s-a mai schimbat vremea și într-un timp atât de scurt

se vând mănuși chirurgicale și oameni măști la supra

preț de o viață mi se face frig

te rog să mă-nvelești cu o virgulă

în starea asta ca un punct în harta sufletelor noastre…

să vorbim despre iertare

îmi place

să-mi amintesc cele patru anotimpuri și să repet

fără să fiu spânzurată-n gadgeturi – îmi doresc să uităm câteva zile de ele -

ce zici

de o plimbare cu…

aprind o clipă de viață și fumez

fără filtru oamenii vremurilor noastre stau în tabere comune cu roboții care ne servesc și trebuie accesați pe tastele de la zero

la 9 pe timpul nostru lipsă la inventar 24/7 rămâne secunda ca puricii pe blana câinelui cu…

oamenii care se plimbă-n sufletul meu

mușcă din soare

dansează pe nori și fac umbrele din flori

cu voci de vioară și brațe de piatră…

fiecare zi mă renaște așa cum se așează vrăbiile pe gard pun lacăt la poarta gândurilor amintiri însoresc zâmbete ca o rugăciune mai tânără cu un mâine care se face prezent

//sau cine mai știe ce o mai fi

până atunci…

baierele inimii sunt elastice

se întind așa

până la cer și-napoi

te lovesc

pietrele tale…

s-a lăsat tăcerea

și praful

tot se strânge

în carne și oase

și cuvânt…

am văzut cum se naște viața

și tot zbuciumul

am văzut cum se moare…

topesc cuvinte rezemate de frunte

și-apoi le beau

organic…

luminate de steluță

nucile-n brad

s-au copt

covrigii

pe sfoară

stau roată

coronițe cu globuri

clopoței și beteală

pe la uși

ramuri de vâsc

aşteaptă sărutul

să învăluie casa

aroma de cozonaci

și mere

îmbujorate

chipuri de

copii

întrebând

primiți cu…

un cerb s-a dus să ia curcubeul în coarne

cu cerul întins…