Se curbează instinctele a dor 

și stelele a răsărit; 

vino cu trenul care n-a sosit 

în gara freamătului călător. 



pe peronul singur cu un cuc 

mai trec amintiri curioase. 

nu-i așa că noi am îmbătrânit 

în cântece cândva melodioase 

iar acum, pe lamă de cuțit, 

ne-nchidem în tăcere ca în case? 

dac-ar fi, n-am…

Unde-i oare vârsta anilor cei tineri?

Mai răsare lunea într-o zi de vineri?



Nu mai sunt dorințe, aripi să-și găsească-

Oboseala minți-i faptă omenească?



Unde îmi e clipa înălțării pure?

De ce tace cucul dragul de pădure?



Se mai pot întoarce drumuri neplecate?

Pot găsi misterul porții ferecate?



La izvor de sete, cine să m-adape,

Când pândește bruma freamătu-n din cetate?



Sub ferestre stinse, menestrel…

Joacă picurii căldurii

Pe asfaltu-ncins de Soare.

Doarme freamătul pădurii

Chiar și-n vise călătoare.



Pe sub streașini, rândunica

Își mai ceartă rândunoiul,

Că-i un tată de nimica

Fiindcă n-a cărat gunoiul.



Înc-o vară cucul cântă

Mințind cuca c-o iubire;

Crezi că poți să iei la trântă

Lenea care-i doamnă-n fire?



Pentru…

Răsăritul și apusul-

aceste punți între lumină și întuneric,

fac zădărnicia mai neobservată

în spațiul simulat

pe care, din ignoranță, îl numim timp.



eu vreau să m-apropii,

tu știi să mă uiți;

câtă frumusețe nu se va naște!



tu ai zare în ochi,

eu mă știu întrista;

vom lăsa în urmă cuvinte nerostite

și cântece despre care nu am auzit.



dintre toate neîmplinirile

înmugurește acea…

Făr-a ști cum se prepară un gând,

mă populez cu tine-n răsărit

și șterg roua de pe lacrima de bucurie

cu surâsul care mă caută.



pentru că sunt departe de noi cuvintele,

te mângâi pe amintiri

cu foștetul clepsidrelor de demult,

cu propria noastră trecută trecere.



ai fi putut exista departe,

în necunoașterea mea.

te-ai fi putut naște într-o altă eră…

chiar și atunci, ceva din mine te-ar fi căutat…

A fost suficientă o neliniște

ca să mă alungi din mine;

erau un pic altfel anotimpurile,

când verile

se scăldau cu noi în apa râului.



am învățam să ne recităm tăcerile

sub lespedea Lunii

și să ne visăm dorurile

oglindindu-se în apele împlinirii.



la poarta ta se adunau pașii,

în sufletul meu înfloreau merii;

așteptările, ca niște distanțe,

făceau timpul să sosească

în pragul viitoarelor vârste.…