Plutește în derivă corabia cu morți,
un val atinge pupa cu buzele livide,
în labirintul rece atâția mateloți
s-au rătăcit spre ceruri cu brațele deschise.
Pe-nșelătorul luciu al umbrelor din radă
sclipesc epave albe încremenite-n noapte,
cu fruntea aplecată, un pescăruș clipește
când în adânc un pește începe să înoate.
Încet, din nefirescul tablou al morții lente
se nasc perfide alge cu adn-ul mistic,
miriapozi telurici…
Adăugat de Adina Speranta la Octombrie 7, 2019 la 1:03am — 5 Comentarii
Îmi latră ziua a blesteme,
deschide noaptea guri de lup,
atâtea răni se-ascund în trup,
să curgă sângele se teme.
E clipa marilor extreme
când cerul în bucăți îl rup
și latră ziua a blesteme,
iar noaptea cască guri de lup.
Se zbate viața în dileme,
emoții mor, dureri erup,
pe cine astăzi să mai cheme
rănitul, trecătorul trup,
când ziua latră a blesteme?
adina v.
19.07.2019
Adăugat de Adina Speranta la Octombrie 1, 2019 la 9:30pm — 10 Comentarii
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor