până la marginile pământului
simt arsura din miezul fluturilor
trecuţi prin focul lui Prometeu
săgeţile lui Cupidon se topesc
acolo unde minunile au apus
în margini de lume
împrimăvărează cuvântul
rădăcinile coastei de împrumut
se măsoară în timp
prin zvâcniri depuse
la banca donatorilor de iubire

se deapănă în firul de lună

să poată urzi tristeţea

încă o zi de agonie

la capătul căreia s-au spânzurat secundele

într-un morse universal

steaua destinului scânteie

realitatea care ne înconjoară cu braţe de lumină

se destramă în visul apocaliptic

şi aşează tăcerile infinitului din noi

la poarta speranţei

acolo unde nu ne-am sărutat niciodată

tălpile sângerează…

pe pânza destinului

timpul îşi alintă tihna în culori

din penel maraton de curcubeie se…

cu nările sufletului desfundate

adulmec în răsărit mirosul de viaţă

din evadate…

am cunoscut o parte din abis
când am intrat în visul fără noapte
prin tălpile destinului
cărbuni încinși
au ars nedumeririle
până la osul de împrumut
din care am fost zidită
unghiile îndurării
au săpat iertările
spre rădăcina vie
unde te-am aflat
adevăr și bucurie fără margini
prin care am renăscut
lepădată de prejudecăți