când nu mă porţi în inimă

[Munteanu Catalina Nicoleta]

:te respir prin fiecare por
plimb degetele și cuprind aerul dintre noi
 te caut în ploi de gene
printre nori îngemănaţi la ecou de trăsnet
mă contopesc singurătate în aşteptări
( singurătate despre care nu vrei să vorbeşti niciodată
dar pe care  o simt şi o sparg în dinţi de vene)
în dimineţi cu verde suspin
surâzi printre litere de destin la hotar de oglindă
mă ascunzi în palmele tale bătucite de dor
în care descopăr un munte de îndoieli 
doi copaci cu radăcini înfipte în neuitare 
şi trei germeni de Lumină
într-un câmp de maci

[Valeria Merca]

Am selectat câteva secvenţe frumoase:''plimb degetele şi cuprind aerul dintre noi/ te caut în ploi de gene/ printre nori îngemănaţi la ecou de trăsnet/... surâzi printre litere de destin la hotar de oglindă''.
Am citit cu plăcere.

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc pentru sinceritate domnule da Coza. 

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie foarte inconstantă: titlul e de romanță, sintagme poetice învechite lângă teribilisme (vezi cele două puncte [:] cu care începe textul, dar și dinți de vene), sintagme nefericite (în jargon, palme bătucite de dor înseamnă onanist. Iertată fie-mi licențiozitatea!), dar ai și lucruri frumoase - ploi de gene, întreg v9 etc.

da Coza