Ce sunt eu?

O frunză care moare;

am părăsit un copac,

sperând să renasc în altul,

aşteptând supusă primăvara.

Dar lumea s-a învârtit

atât de repede încât,

de atunci,

primăverile n-au fost

decât clipe

cu gust de gutui,

prevestind a toamnă.

Şi sufletul meu – odată

descărcând cireşe –

acum cerşeşte pe treptele

unui templu în derivă.

Din mormântul unor paşi

mă ridic

eu –…

Împovărat de vise şi de alge,

Iubitul meu, te-ai coborât în ape.

S-a întunecat fără de veste cerul

Şi somnul greu mi l-am simţit aproape.

Cu flori de zi – cătuşe la picioare

Înaintez, urcând în noaptea rece

Mă fură ploaia, ameţindu-mi gândul

Spre casa ei din mare mă petrece.

De aici către tine-o lacrimă amară

Căzând, drumul greu mi-l arată

Cu sânge stropesc în grabă coralii

Oh, suflet, gândi-vei…

În van îmi risipesc gânduri şi vise

Păsări ucise, demult promise,

Mă răscolesc.

În toamnă cobor, mi-e frunza mormânt

Şi vântul, solid legâmânt,

Speranţei deşarte.

Mi-e frică de moarte?! Să zic nu-ndrăznesc

Dar mie de viaţă mi-e frică, firesc,

De golul de sticlă.

De abis pământesc mi-e frică, de mine,

Şi-n stoluri se duc arzânde ruine…

De dor mă golesc.

Sunt tot ce iubesc şi totul…

În întuneric mă încing

De mână cu luna mă plimb

Şi plâng şi tac

Şi iar în întuneric mă îmbrac.

Cui să arăt viermele?

Ţin mărul în mână

Şi lumea-i aplaudă dulceaţa.

Ah, cum mă roade viermele la rădăcină!

Mai plâng, mai tac, încep să zbier

Şi fac risipă de cuvinte.

Dar totu-i efemer

Şi adevărul, bumerang, se întoarce iar la mine,

Nimeni nu-l ţine.

Iar plâng, iar tac, mă-mpac

Cu viermele ce…

Am vrut să scriu azi despre tine

Nuanţele s-au risipit în vânt

Nu pot să te cuprind vezi bine

În niciun vis, în niciun cânt.

Şi totuşi la taifas cu gândul

Te mai surprind, mă mai surprinzi.

Alb, negru şi mult gri de-a rândul

La preţ de-un gram, te străduieşti să-mi vinzi.

Să te închid în bucla timpului cuminte

As vrea dar nu e cum doresc

Şi-atunci prefer să sap morminte

De lume şi de mine, te…

Eu sunt cuvântul care doare

Ca bradul drept, înfipt în ţarina inimii tale,

Caută beteală să-mi colorezi durerea

Violetă precum sângele unui mort din născare.

Sau de nu, caută fiarele pământului

Să-mi soarbă rădăcinile

Furându-mi umbra, furându-mi soarele.

Eu sunt doar întuneric flâmând

Îmi fac, alergând, cu ochiul, luminile, nebunele –

Opreşte-le pentru mine! – îţi strig,

Nu le lăsa să-mi arate căscata prăpastie…