creion roșu cu mină neagră

ascuțit cu cuțitul 

fără tine sunt neputincios

foaia mă înspăimântă

și mă înghite

ca o gaură albă

tu mă lipești cu fruntea de foaie

cu cerul de pământ

și apeși tot mai tare

până ce munții îmi străpung ochii

și foaia urlă cu vocea mea de zeu

- „m-am îndrăgostit nebunește de-o fată” -

ajuns la poarta cimitirului

am trecut dincolo 

era pe la orele 3 ale dimineții

doar vocea mea tulbura liniștea:

Hristos a înviat bubule

Hristos a înviat bună

Hristos a înviat nașule

Hristos a înviat unchiule

Hristos a înviat mătușă

Hristos a înviat Petrișor

Hristos a înviat tanti Mimi

Hristos a inviat…

îl înțeleg pe hoț
pentru că și eu fur

îl înțeleg pe mincinos
pentru că și eu mint

îl înțeleg pe criminal
pentru că și eu ucid

îl înțeleg pe trădător
pentru că și eu trădez

dar pe Tine
cum să Te pot înțelege, Doamne?

porumbeii și-au făcut și anul ăsta
cuib
deasupra ferestrei mele

de fiecare dată când treci
puii

își deschid gurile

de fiecare dată când treci
gândurile-mi zboară tot mai departe
în văzduhul pântecelui tău
în căutare de îngeri