creion roșu cu mină neagră
ascuțit cu cuțitul
fără tine sunt neputincios
foaia mă înspăimântă
și mă înghite
ca o gaură albă
tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii
și foaia urlă cu vocea mea de zeu
- „m-am îndrăgostit nebunește de-o fată” -
Adaugă un comentariu
doamna Ana Câmpeanu,
mulțumesc, ce pot să spun este că nu o depresie a declanșat poezia :)
cu drag,
Paul
dragă Nikol,
lebăda neagră are ciocul roșu iar creionul are mina neagră și mi s-a părut o contopire tare frumoasă între forma și fondul celor două :)
o duminică lină îți doresc
doamna Vasilisia,
să iubim de dragul muzei! :)
cu drag,
Paul
Trăiască muza! :)
Crinule,
nu știe, mi-e teamă că dacă ar afla s-ar bucura. Și atunci am încurcat-o. Știi ce zic?
doamna Mihaela,
mulțumesc pentru analogia divină pe care ați subliniat-o, tare mă bucur când Dumnezeu Își găsește loc în poeziile mele. Creionul roșu cu mină neagră și lebăda sunt una și aceeași femeie ( una tare frumoasă, gândul despre ea mă îndeamnă mereu să scriu, să înfrunt coala albă)
mulțumesc din suflet,
cu drag,
Paul
doamna Sofia,
mă voi gândi la sugestia dumneavoastră. Sunt de acord cu dumneavoastră, toate lucrurile mici din jurul nostru au un potențial uriaș, pe care îndrăgostitul le vede.
cu drag,
Paul
domnule J' Arrive!,
aveți dreptate. mă gândeam că toată lumea știe, eu l-am știut mai ales din melodia formației Poesis.
mulțumesc de sfat.
o zi bună.
doamna Valeria,
mulțumesc mult! sărut mâna :)
cu drag,
Paul
domnule da Coza,
culisele sunt întotdeauna acolo, mă bucur că le vedeți mereu :)
cu drag,
Paul
Din culisele creatorului/creaţiei - cuvinte simple, trăiri profunde.
da Coza
Minunat, Paul! Mereu dragostea învinge.
plăcut popasul! :)
aaa... în săptămâna neagră, când totul devine contra naturii. În entuziasm, autorul surprinde fantasticul imens al lucrurilor comune. Așa e când iubești...
ascuțit cu cuțitul- aici eu aș fi pus, cioplit din cuțit, pentru a se elimina acel cu cu. Sau cum vrei tu, altfel.
Copilăros și sensibil.
Sofi
Titlul mi-a amintit de „Rățușca cea urâtă” - Andersen.
La fel ca în poveste, în poezie, Paul, te transformi în lebădă - da, una neagră. (Până să văd lebede negre, cele albe mi se păreau perfecte, iar acum cred că indiferent de culoare toate au frumusețea lor, prin grație și particularități; ciocul celor negre e de un roșu aprins cu o dungă albă spre vârf și au câteva pene albe sub aripi, spre coadă - ca niște jupoane.)
Paul, eu cred că dorești să ne prezinți procesul creativ al poeziei tale.
„fără tine sunt neputincios” - zici și adaugi îndrumarea Lui ca să depășești spaima și să-ți urmezi harul:
„tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii” și, atunci, poezia urlă iubire! iar tu simți că ești un zeu - după chipul și asemănarea Lui! (Ideile expuse sunt mai profunde față de ceea ce reușesc să redau... Mulțumesc!)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE