Lebăda neagră

[Dolha Paul-Alexandru]

creion roșu cu mină neagră

ascuțit cu cuțitul 

fără tine sunt neputincios

foaia mă înspăimântă

și mă înghite

ca o gaură albă

tu mă lipești cu fruntea de foaie

cu cerul de pământ

și apeși tot mai tare

până ce munții îmi străpung ochii

și foaia urlă cu vocea mea de zeu

- „m-am îndrăgostit nebunește de-o fată” -

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Ana Câmpeanu,

mulțumesc, ce pot să spun este că nu o depresie a declanșat poezia :)

cu drag,

Paul

dragă Nikol,

lebăda neagră are ciocul roșu iar creionul are mina neagră și mi s-a părut o contopire tare frumoasă între forma și fondul celor două :)

o duminică lină îți doresc

doamna Vasilisia,

să iubim de dragul muzei! :)

cu drag,

Paul

[Vasilisia Lazăr]

Trăiască muza! :)

[Nikol MerBreM]

Începutul mă face să mă gândesc dacă mina e a creionului sau e vorba despre mina persoanei. Desigur, creionul e însăși persoana, dar încercam să descifrez metafora. Categoric, poezia are forță! Pare că și fata, din moment ce te face să scrii, și scriind, scriind apăsat cu mină neagră :), să spui lumii întregi! Muza te face poet, te face zeu, te face om :)! Are multe valențe poezia aceasta! Îi descopăr complexitatea la fiecare citire!
Drag,
Nikol

[Dolha Paul-Alexandru]

Crinule,

nu știe, mi-e  teamă că dacă ar afla s-ar bucura. Și atunci am încurcat-o. Știi ce zic?

doamna Mihaela,

mulțumesc pentru analogia divină pe care ați subliniat-o, tare mă bucur când Dumnezeu Își găsește loc în poeziile mele. Creionul roșu cu mină neagră și lebăda sunt una și aceeași femeie ( una tare frumoasă, gândul despre ea mă îndeamnă mereu să scriu, să înfrunt coala albă)

mulțumesc din suflet,

cu drag,

Paul

doamna Sofia, 

mă voi gândi la sugestia dumneavoastră. Sunt de acord cu dumneavoastră, toate lucrurile mici din jurul nostru au un potențial uriaș, pe care îndrăgostitul le vede.

cu drag,

Paul

domnule J' Arrive!,

aveți dreptate. mă gândeam că toată lumea știe, eu l-am știut mai ales din melodia formației Poesis.

mulțumesc de sfat.

o zi bună.

doamna Valeria,

mulțumesc mult! sărut mâna :)

cu drag,

Paul

domnule da Coza,

culisele sunt întotdeauna acolo, mă bucur că le vedeți mereu :)

cu drag,

Paul

[Ion Lazăr da Coza]

Din culisele creatorului/creaţiei - cuvinte simple, trăiri profunde.

da Coza

[Valeria Merca]

Minunat, Paul! Mereu dragostea învinge. 

plăcut popasul! :)

[Sofia Sincă]

aaa... în săptămâna neagră, când totul devine contra naturii. În entuziasm, autorul surprinde fantasticul imens al lucrurilor comune. Așa e când iubești...

ascuțit cu cuțitul- aici eu aș fi pus, cioplit din cuțit, pentru a se elimina acel cu cu. Sau cum vrei tu, altfel.

Copilăros și sensibil.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Titlul mi-a amintit de „Rățușca cea urâtă” - Andersen.

La fel ca în poveste, în poezie, Paul, te transformi în lebădă - da, una neagră. (Până să văd lebede negre, cele albe mi se păreau perfecte, iar acum cred că indiferent de culoare toate au frumusețea lor, prin grație și particularități; ciocul celor negre e de un roșu aprins cu o dungă albă spre vârf și au câteva pene albe sub aripi, spre coadă - ca niște jupoane.) 

[Mihaela Suciu]

Paul, eu cred că dorești să ne prezinți procesul creativ al poeziei tale.

„fără tine sunt neputincios” -  zici și adaugi îndrumarea Lui ca să depășești spaima și să-ți urmezi harul: 

„tu mă lipești cu fruntea de foaie

cu cerul de pământ

și apeși tot mai tare

până ce munții îmi străpung ochii” și, atunci, poezia urlă iubire! iar tu simți că ești un zeu - după chipul și asemănarea Lui! (Ideile expuse sunt mai profunde față de ceea ce reușesc să redau... Mulțumesc!)

[Crinu Sorin Leşe]

Ea ştie? :)