Tu, care ești cu ochii în pământ

[Dolha Paul-Alexandru]

e felul tău de-a mă privi

chiar și atunci când vorbim la telefon

 felul tău de-a-mi spune

„faci parte deja din viața mea

dar dacă te-aș privi în ochi

ți-aș cere un răspuns

iar tu nu ești pregătit să mi-l dai”

nu,

n-am să-ți spun numele

așa te-ar recunoaște

doar cei ce nu te cunosc deloc

[Dolha Paul-Alexandru]

Sorine, mulțumesc mult pentru că ești subiectiv :p

doamna Mihaela, 

eu încă nu sunt...

mulțumesc mult

doamna Valeria,

dacă e dezamăgită de mine înseamnă că îi va trece mai ușor

mulțumesc mult.

doamna Sofia,

tot pentru subiectivism vă mulțumesc

vă mai aștept cu drag

domnule Lazăr,

cât timp o ține să nu se prăbușească poate sunt care bănuiesc că pe acolo se ascunde vreo idee

mulțumesc mult 

Sărbători fericite tuturor!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Eșafodajul sufocă ideea. 

da Coza

[Sofia Sincă]

Prima strofă cam banală... Nu-ți recunosc poezia. Din una concentrată a devenit banală... Ai niște repetiții care trag poemul în jos: atunci când - chiar și atunci; de-a mă privi - dacă te-aș privi. Apoi, prea mulți de, care, când, dacă...

Mesaj există, fler la fel, dar s-a coborât ștacheta.

Însă, să zicem că o dată nu se pune.

Sofi

[Valeria Merca]

Ochii, oglinda sau icoana sufletului. Cunoscătorii spun: dacă ții ochii in pământ  ești dezamăgit de cel cu care vorbești. O poezie minunată, bazată pe simțire și credință. Eu așa am perceput-o.

Cu plăcerea lecturii

[Mihaela Suciu]

Poate că niciodată nu suntem pregătiți să dăm răspunsul așteptat. Oricum imaginea celei cu ochii în pământ rămâne întipărită în mintea cititorului și asta fiindcă tu știi...

[Crinu Sorin Leşe]

Da! Aşa scrie un poet.