mi-a fost scris

da

mi-a fost scris

să cobor din înaltul

în care-mi odihneam trupul de păpuşă vie

şi-am lunecat pe un mugur de cer prelins

până la vama ţărânei

El era deja acolo

în dreapta mea

cu o pensetă de magnet într-o mână

aşteptându-mă

iar înaintea-mi

înfipte-n neatins

gratii de lumină blândă

cu ochii mei răniţi

de aşchiile unor corpuri străine

pe care vântul le…

noaptea gâzelor beţive

şi curcubeul foamei

se apropie de gara în care

paşii mei

au aţipit amorţiţi pe peron…

daţi ofrandă ploilor

zâmbete cu trupuri albe

să trăiască

cere găndul omului 

să trăiască

dări peste dări

ca şi cum ar mai avea cateva vieţi viitoare

apoi se lasă bruma pe ochi

sărut sfâşietor…

mai întâi 

am cunoscut timpul rece al luminii

apoi m-am cuibărit 

la sânul cald al sângelui

până unde am început să devin 

legenda faptelor mele

substanţa scăpării din linişti secundare

vânatul ferestrei

cineva a-ntors clepsidra

daţi timpul înapoi

paşii mei încă se mai poartă

se prelinge-n plinul nopţii

şi ultimul strop de lumină

ca la prima-ncercare

întunericul se agaţă de mine

mi se dilată pereţii văzului

şi cad într-o formă turbată de ceaţă

mă târăsc într-un ochi hibernal

să-mi caut perechea

nici umbră de iubire

amăgitoarele rădăcini

plâng cu spini pe flori

calc pe o piatră

mă aruncă la pământ

şi-ncep…

întotdeauna au fost ei şi ele

dar niciodată eu

în pieptul bucuriilor mele

zadarnic tăcerea ploilor

ridică lumi stinse spre ceruri

absenţa alcătuirii

e un fenomen zilnic trecut

prin ciurul existenţei

fără de mine

scăpările nu au destin

întinderea de mână

cere plin

şi-apoi pieptul în care să-l ţin

până la durere

verdele crescut din umedul lemn

este de moarte crud

nemurire visată

de pianistul care-şi…

tăceri ale umbrelor risipite

ţipete-ntrerupte

îmi toarnă-n auz legări de pământ

aici toate se uită 

când pustiul se-arată 

în coşmaruri păreri

nu ştiu potrivirea strângerii tale 

la braţul meu de există 

durere

sau de-s totuşi potrivirea eu

da

poezia sunt eu

locul în care spiritul şi-a îngăduit 

să-şi arate formele suferinţei

veşnicia unui demult 

scris cu gândul de a fi 

diferit de umbre

lumina picurată 

pe-un drum întunecat şi gol

ca-ntr-un zbor…

silueta golului capătă urmele existenţei mele

în dârele de nisip mişcător

mor oameni se sting umbre

lama căderii sfârtecă începuturile…

sunt

în fiecare chemare…

când zeii mei se strâng în oase

şi drumul este-atât de larg

încât

văd ierburile arse

şi demonii privirii snobi transpiră-n sadice tulpini

să-mi prindă poftele-n inele de rugină

sunt carceră de voie plină

aproape n-am nicio-ndoială

ca-n starea cea de absolut

eu nu mai ţin de foc în pară

când hărţuite legi astrale diluviul tainelor şi-arată

şi-azvârl cu morţi trecute-n semne

mi-e varul…

ocolesc pragul plângăcios al ascunzișurilor tale

rănile mele

nu mai sângerează în curiozitatea lor

se-ntâmplă să fiu un univers invizibil

pe care-l pot rosti

într-o…

mâine-mi voi deschide inima

tu să te oprești

când vântul va înceta să adune

la masa mea de oaspeți

toate leșurile vremii…

vezi

ce greu se sparge piatra

dar ocnașul rezistă

trepte de apă se-arată-n pulberea nopții

iar eu trec pragul unui răsărit

zdrobind…

să cearnă aprig dorul distanțele ostile

peste amurgul ierbii în palide tăceri

și muribund izvorul chemării de durere

să-nchidă-n pieptul iernii nomadele…

în lumina privirilor mele

prăbușit și retras

printre ziduri de ape cu umbrele roșii

iar liniștea-mi te ține

deschidere de brațe către…