şi anotimpurile îşi cântau în cor natura

[LUMINITA SCOTNOTIS]

mai întâi 
am cunoscut timpul rece al luminii
apoi m-am cuibărit 
la sânul cald al sângelui
până unde am început să devin 
legenda faptelor mele
substanţa scăpării din linişti secundare
vânatul ferestrei

am uitat să-nchid uşa la plecare
pe semne că mă voi întoarce 
când va ridica luna din umeri 
şi am să tac 
în auzul pietrei
ca-ntr-un zbor am spart obloanele ochilor 
din faşa zidului de cenuşă
m-am prelins 
pe streşina rănii în toate stările fiinţei

mai târziu 
am crescut din totalitate
să umplu cerul 
o picătură
căutam prin locuri necunoscute
ceea ce cunoşteam deja 
micşorându-mă din toate încheieturile îmbrăţisării
în ruperi de ape

dar mă voi întoarce cândva 
în ploile dării
când seceta arderii 
va atinge şi ultima scăpare din mine
de dragul schimbării

[Pop Dorina]

Superb!

[Mihaela Suciu]

Schimbăritoare anotimpuri spre cunoaștere în profunzime. Le-am citit cu drag!

[Nikol MerBreM]

Zboruri cu sens! "Şi am să tac în auzul pietrei", mult mi-a plăcut!

(Parcă nu-l simt prea poetic pe "totalitate").

Cu drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri cu viață vibrândă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Într-un moment al bilanțului, starea sufletească semnifică nevoia de zbor, de evadare din suferința și durerea singurătății, de dragul schimbării.

Un poem profund, bine transpus în planul creației, modelat cu lirism de calitate, unde se accentuează puritatea,

forța, dar și o continuă regenerare.

Nici nu putea fi altfel, la Luminița Scotnotis.

Felicitări!

Sofi

[Valeria Merca]

...

căutam prin locuri necunoscute
ceea ce cunoşteam deja 
micşorându-mă din toate încheieturile îmbrăţisării
în ruperi de ape... - e semn că poemul tău vibrează, transmite, într-un mod cum numai tu știi să-l dirijezi.

Am citit cu admirație,

[Ionel Mony Constantin]

Superba

[Tudor Cicu]

...„dar mă voi întoarce cândva 
în ploile dării
când seceta arderii 
va atinge şi ultima scăpare din mine
de dragul schimbării” 

   Cuvintele, spunea cineva, e dat să ne fie trup întrebării, ca întrebarea care e ființă să se poată releva sieși. „Ultima scăpare” din ființa rostirii tale îmi spune că „seceta arderii” tale e un cuvânt promițător pentru calea ta în poezie.