Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier,

Eu bob de credință, tu croitorul de ger,

Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci,

Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci

Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare,…

îți dăruiesc colivia toamnei, mi-ai zis,

o poți duce în piața mare,

dar nu departe de mine,

când îți vei despleti părul de albine,

să număr fagurii din taina pădurilor,

abia atunci voi ști

de ce asculți tobele întemnițaților ca pe un cântec.



mi-am adunat răsăriturile într-un coș de nuiele,

unul a rămas în brațele tale,

și lumea pe care am colorat-o cu un octombrie orb,

habar n-are că pantofii aceștia nu-s ai ei,

iar dansul…

Să ducem copila mai aproape de izvoare,

îi spunea mama cu inima dogorind,   

e lună plină, când va coborî la pieptănat să-i vadă chipul,

am auzit că așa nu se va teme de pietre,

nici viscolul n-o va împiedica să sculpteze nămeți,

în pumn să-i punem un ban din loja întemnițaților,

cu siguranță va pleda pentru catedrale

înalte cât sufletul.

Tata a înnodat sacul în care strângea vorbe senine,

s-a închinat spre dealul…