în plămânii dragostei

[gina zaharia]

îți dăruiesc colivia toamnei, mi-ai zis,
o poți duce în piața mare,
dar nu departe de mine,
când îți vei despleti părul de albine,
să număr fagurii din taina pădurilor,
abia atunci voi ști
de ce asculți tobele întemnițaților ca pe un cântec.

mi-am adunat răsăriturile într-un coș de nuiele,
unul a rămas în brațele tale,
și lumea pe care am colorat-o cu un octombrie orb,
habar n-are că pantofii aceștia nu-s ai ei,
iar dansul frunzelor e strănutul vântului
între două continente.

iată, condamnatul anonim suflă în lumânările
din palmele orașului nostru,
frigul coboară pe frânghii,
își ține oasele în mine,
rezistă la dor,
foile de tutun se răscolesc în plămânii dragostei.

[gina zaharia]

Mulțumesc, draga mea Corina! Gând senin,

[gina zaharia]

Draga mea Rodica, tușul lui Mihai e în... Reflexii și mare dreptate ai, că mă așteaptă! :)

Mulțumesc mult!

[gina zaharia]

Da Coza, m-am tot gândit: să-l fac să strănute, să nu... :)) Mă bucur că ți-a plăcut!

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana Cîmpeanu! Din orice unghi aș fi privit, tot pe acestea le vedeam :))

Drag,

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana Ardeleanu! Apoi dacă nici lor nu le-am cântat... :)))

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Dragoș, coșul de nuiele era cel mai la-ndămână... și l-am invitat la plimbare :) Mulțumesc mult!

[gina zaharia]

Laura, îți mulțumesc pentru prezența ta constantă pe pagină.

[gina zaharia]

Sofy, mulțumesc! Așa e cu octombrie ăsta orb :))

Drag,

[Corina Militaru]

Mereu încântătoare, metaforele tale! Admirație, Gina! :)

[Rădița Răpeanu]

când îți vei despleti părul de albine,
să număr fagurii din taina pădurilor,
abia atunci voi ști 
de ce asculți tobele întemnițaților ca pe un cântec.
... ce frumuseţe se revarsă din întreaga poemă cu pigment de uşoară melodramă, de unde poate curge din belşug, tuşul lui M. Catruna...  ;) Rodica, cu dragoste