Cu siguranță că și bătrânul cu ochi verzi a iubit cândva.

Trage amintirile în piept odată cu fumul de țigară,

apoi le aruncă în vârtejul timpului.

Nu știu de unde coboară, nici dacă cerul de la fereastra lui

e încruntat, 

dar îl zăresc în fața blocului meu, pe o bancă, mereu în același loc.

Privirile sale zgârie pământul cu atâta finețe

că amețesc…

cerul se scaldă în iarbă o femeie îl mângâie și îi face cu ochiul 

apoi vorbesc despre tine

îi spune că te-a ales pentru sărbătoarea insomniilor

că porți misterul în pași și cântărești liniștea

o ciocârlie pornește să cânte dintr-un tabloul cu spini 

îi prind sunetele 

iată o metropolă din adieri vrăjite 



lângă mine e un crater albastru

acolo sunt…

Am văzut-o pășind peste dealuri,

păpușa de lut strângea scrisorile într-un sac argintiu

și i le dăruia vântului,

în dimineața aceasta părea îngândurată,

se înțepase cu o literă 

albastră

și uitase adresa la care a înnoptat

când frigul îi broda gândurile

cu faguri de ieri.



Pare un punct înghițit de geografia florilor,

neliniștea i-a umplut buzunarele

cu semne de…

te-am căutat în toate peșterile pământului

în apusuri tropicale și-n croaziere de lux

în vitralii cu lebede și dominouri perfecte

dar te-am aflat într-o carieră de lumină erai printre condamnați

condamnat pentru tăcere

pentru inima ta ca o pernă de ace

ca o fiară încolțită de viperă 

ca o viperă ucisă de propriul venin

și te-am adus într-o fotografie de colecție…

ne întrebam ce vom face

dacă vom pierde războiul dar dacă îl vom câștiga

cum vom împărți fulgerele

și glonțul care a ricoșat de câteva ori

de pe inimă 

în lanul cu maci



ai râs și râsul tău se rostogolea ca niște zaruri 

pe o masă goală

apoi m-ai dus într-o câmpie cu fluturi 

și mi i-ai așezat pe rochie



a doua zi m-am trezit…

priviți

priviți

se auzea o voce

(peste ziduri se înălțau curioșii)

sunt zdrențărosul care și-a cusut soarele în piept

înainte de răsărit

apoi am zărit un șarpe spintecând iarba

așadar nu eram singur

duceam cu mine ecoul spart de pereții inimii tale

ecoul bătut în cuie

deasupra unui hamac cu păianjeni și gânduri sărate

acum să te văd ce haină vei îmbrăca

dacă te vor deporta și pe tine vom…

ce rază albastră se-agață de soare

ce fulger străbate

o altă culoare 

mă pierd în lumină când zorii mă strigă

mi-ești înger

și vină

în pacea nătângă