cerul se scaldă în iarbă o femeie îl mângâie și îi face cu ochiul
apoi vorbesc despre tine
îi spune că te-a ales pentru sărbătoarea insomniilor
că porți misterul în pași și cântărești liniștea
o ciocârlie pornește să cânte dintr-un tabloul cu spini
îi prind sunetele
iată o metropolă din adieri vrăjite
lângă mine e un crater albastru
acolo sunt cheile peșterilor acum știu cum se fac licorile
preferate ale dimineților
alchimistul bate din palme
pe mânecă are un calendar din el curg litere de foc
să fie un decor cardinal
ori scânteile unui schimb de gânduri?
ascultă înfloresc toți copacii deodată
ce feerie pe marginea stâncilor acolo e țara cu ferestrele în drum
prin ea trec sensuri cochete
un fel de târg al leagănelor uriașe
dintre două duminici
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Lisia! Și pentru atenționare!
Drag,
I-ai auzit, Nikol? :)) Mă gândeam eu! :)))
Mulțumesc!
Mulțumesc, Ana! Mă bucur!
Mulțumesc, Valeria! De fiecare dată!
o ciocârlie pornește să cânte dintr-un tabloul cu spini
O poezie cum doar Gina Zaharia poate scrie. Originală până la ultima celulă.
Încântată!
Încântătoare imagini ai creat (nu ar fi prima oară...)!
Felicitări, Gina!
Bine că nu-i! :)))
Mulțumesc, prietene da Coza!
Mă răsfeți, Sofi! :))
Mulțumesc!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE