Manifest poetic (regândită)

[Reus]

Mă prinde-un gând, a câta oară,

Îl spulber, dar îl reînjgheb,

Scrâșnesc din dinți și mă întreb:

E poezia necesară?

*  *  *

Am spus prin ea ce nu-i cuvânt

Și despre toate ce în mine,

N-au loc în minte și-n vorbire,

Doar în fiori și-n simțământ.

V-am recitat poeme care,

Prin sine nu au mare sens,

Ci sentiment închis în vers - 

Ca sufletu-ntr-un boț de carne.

*  *  *

E poezia necesară?

Doar pentru zbor, ori salt, măcar,

Cu aripile lui Icar..

Și-s prins de-un gând, a câta oară...

[Chris]

si mie tot prima....

[Valeria Merca]

Reus, mie mi-a plăcut mai mult varianta inițială. Și sunt de părerea d-lui Valerian Dincă, în ce privește rima poeziei. Oricum, admir profunzimea versurilor tale. Am citit de curând grupajul tău de poezii din Antologia Ecouri din viitor și am rămas plăcut impresionată. Da, ai potențial. 

[Ada Nemescu]

Completez cele spuse de dl  Dinca Valerian,

frumos început şi sfârşit, un pseudorondel, o repetiţie prin interogare. De fapt o retorică.

Ce-am fi, noi cei veniţi aici

şi poposiţi în poezie?

de n-am simţi că versul ei

e adevăr, iar ea...e vie?

E necesară poezia, ca aerul, ca apa, ca iubirea.

aDa

[Dinca Valerian]

Sigur ca este necesara, mai ales cea din prima si ultima strofa care sunt superbe. Va rog sa mai reganditi strofele 2 si 3 pe la rime ca sa pot avea placerea de a ma inclina pana la pamant.