Născut fără de culpă, însă împins în vină;

Stricat de suferință, bolnav după iubire;

Mă-nvârt într-o spirală, de mine ce-i străină;

Și caut ba răsplata, ba o despăgubire...

Orfan de nemurire și vitreg omenirii,

Împart cu ea păcatul și-ncerc de-a mă căi.

Dar dincolo căinței e-absurdul răzvrătirii –

E lepra fericirii și greața de-a trăi...

*  *  *

Cu ce se umple golul cât Dumnezeu de mare?

Ce cauză…

În lumea din ambră, eternul apus

Lăcrima cu petale din milă.

Si-un zâmbet purta – ca de copilă –

Zephyr-ul* venit de la polul opus.

Era un cer veșted, cu norii căprui,

Peste o mare de foi necitite.

Cuiva îi stăteau în păr încâlcite –

Pagini din scoarță, dedicate nicicui...

*  *  *

Acum mă gândesc la candida lume...

Dar totu-i în ceață, și totu-i uitat.

Acum Boreas* bate și-apusul s-a…

Demònul fericirii a murit,

Dar leșul său nu vrea să putrezească.

De-atâtea rosturi goale mântuit

Îl văd zâmbind; și-un veac o să zâmbească.

Cu zgomot a căzut o umbră sură

Pe stârvul unui demon fericit.

De ce-a rămas în mine-atâta ură?

De ce în demon ura a murit?

Gândesc ce nu cuprind în întrebare;

Și-ntreb ce nu cuprind întru gândire...

Peste cadavru amintiri au prins să zboare,

Din răni a prins…

E noapte afară, și-i ceață, și-i somn,

Orologiul doarme și acele-i dorm.

Doar căile albe din ‘nalt mai șoptesc

Și ochii cei negri în gol strălucesc.

Pulberea vremii muiată-n tăcere

Așterne în vise praful de stele.

Plâng ninsele-i raze, și veacul s-a stins,

Și ochii căprui lucesc neatins,

Tânguind cu durere depărtarea de stele

În stearpa rotire a unei vieți efemere,

Ce-aspiră spre taina lipsită de…