Mă uitam la ea din profil; cu greu îmi opream lacrima. Mama îmbătrânise, intrase la apă, săraca, cum îi plăcea ei să zică, da' tot şugubeaţă rămăsese...Doar ridurile adânci ce-i brăzdau faţa mică şi ochii mijiţi arătau anii ce au trecut peste ea. Altfel, avea o voce cristalină, la fel ca şi râsul şi sufletul deschis şi tânăr.
O podideau lacrimile când îşi aducea aminte de traiul cu tata şi bombănea atunci pe sub barbă:
-Să stea acolo, acum, că stă bine! Să-şi ia şi curvele cu el!
-Mamă, nu-l mai vorbi de rău! Despre morţi, numai de bine! Lasă-l să se odihneasă-n pace!
-Nu-l las, Vico, nu-l las! Ce, el m-a lăsat pe mine? Doar ştii cât m-a chinuit!
-Ştiu, mamă, ştiu!
Parfumul teilor parcă-i mai îmblânzi faţa...
-La el, acolo, or fi tei, Vica? Că tare-i mai plăceau pomii! Ştii, când a tăiat primăria plopul din faţa blocului, a plâns.
Ajunsese până la noi în balcon, mamă! Şi ştii ce răcoare aveam în casă! Tac-tu stătea cu orele şi vorbea cu el. S-a îmbolnăvit de inimă rea atunci.
Acum a crescut teiul, dar nu mai e să-l vadă...Or fi tei la el, acolo?
-Nu ştiu, mămică! Da' ce-ţi pasă? Că până acum îl huleai!
-Ei, lasă-mă şi tu, nu mă mai certa! Că aşa-mi vine mie: şi să-l plâng şi să-l ocărăsc. Era tânt şi egoist, numai pe el se iubea.- când m-am îmbolnăvit şi eu şi m-am internat în spital a început să mă înjure, mamă, cât era de bolnav; că cine îl mai îngrijeşte pe el? Auzi tu, parcă eu vroiam să mă îmbolnăvesc! Ah, lasă-l să stea acolo, că stă bine! Tremura sufletul în mine când se apropia ora să vină acasă. Găsea tot timpul ceva de zis. Ce viaţă am dus şi eu, măi, mamă! A trecut ca pasăre-n zbor.
Da'acum trăiesc şi eu liniştită, fac ce vreau, mă scol când vreau. Nu mi-e dor de el deloc! Nu-i duc lipsa, c-a fost al dracului rău!
-Mamă, nu mai zice aşa că-i mort, ce naiba ai azi? Vorbeşte şi tu despre altceva!
-Da' cu cine să vorbesc şi eu despre el? Îmi mai descarc şi eu sufletul, că e prea plin. Doar ştii cât m-a chinuit cu curvele lui!
-Hai, măi, mamă, de unde ştii toate tâmpeniile astea?
- De la lume, mamă, de la lume.
-Şi lumea de ce nu ţi-a spus atunci, când trăia? Femei bătrâne vă ţineţi de prostii, bârfiţi morţii. Ce, Dumnezeu, măi, mamă? Îţi faci rău singură!
-De ce n-o înverzi şi omul ca pomul? Toamna să-şi scuture frunzele şi primăvara să înverzească din nou?
Se oprise sub un cireş care-şi scuturase fructele pe trotuar şi se uita la ramurile lui, cu ochii plini de lacrimi; îşi împreunase mâinile a rugă. Mă uitam la ea şi îmi venea s-o iau în braţe şi să fug cu ea departe de moarte...cât o s-o mai am? Dumnezeu ştie!
-Hai, mamă acasă, că s-a făcut noapte! Şi să nu te-mpiedici în vreo groapă!
-Ei, mă scol eu, nu rămân priponită! şi începu să râdă cu poftă, ridicând din când în când crenguţa cu flori de tei pe care o rupsese dintr-un pom, la nas:
-Vica, mie nu mi-e frică să mor, da' ştii ce? Tare mi-e teamă că nu mai văd toate astea: pomii, florile, cerul...ce mă fac fără ele? Mor!
-Mamă, dacă mori, mori şi gata! Nu mai mori a doua oară! Sau, cine ştie?
-L-oi întâlni pe tac-tu, acolo? Ştii, că nu vreau!
-Ştiu, mamă, ştiu!
Am luat-o de mână, am sărutat-o pe obraji şi mi-a zâmbit cu lacrimi:
-Să nu mă îngropaţi lângă el, auzi? Că rău m-a chinuit, rău!
-Hai, mamă, hai acasă!
Cuvinte cheie :
O proză foarte bună, scrisă cu mână sigură. Aş propune doar să eliminaţi ultimul pasaj pe care îl şi marchez , pt. ca nu este necesar.
Noaptea a luat cu ea, tot năduful mamei şi l-a aruncat în mare...valurile au început să geamă de atâta durere, cerul s-a înnegrit, tunete au născut fulgere, furtuna a amestecat adâncul cu apele de suprafaţă, ascunzând toată tristeţea şi revolta unei vieţi.
El explica doar ceeea ce stim deja din curgerea prozei ( viaţa grea a mamei), devenind tautlogic şi nu mai este necesar.
Ultima propoziţie:
-Hai, mamă, hai acasă!
incheie perfect o proza reuşită pentru care va felicit
PS: Nu am parti-prisuri faţă de scrierile dvs sau a vreunei alte persoane care posteaza. Imi voi exprima sincer şi deschis opinia( unde va fi cazul cu argumente) prin prisma punctului meu de vedere.
Nu-i nici o problemă, orice rană se vindecă in timp.
Felicitări, Violetta! Am lăcrimat. Săraca mamă... Încă-l iubeşte...
Bună proză!
Text scris cu sensibilitate. Mi-a placut.
O mica observatie, "ce au trecut peste ea."- suna mai bine, trecusera peste ea... zic eu.
Cu prietenie,
Un text plin de sensibilitate, creat frumos şi ingenios prin dialog.
Fiică şi mamă într-o imagine romantică. O mamă încercată de meandrele destinului şi de un soţ despotic. O fiică blândă, iubitoare, care-şi dojeneşte mama cu dragoste.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Am dus prozele tale în Bibliotecă.
Momente de viaţă atât de frumos creionate ! Mi-a plăcut Vio ! Felicitări !
Cu drag, Dan
Linia de dialog („–”), e mai lungă decât cratima (liniuţa de unire, „-”), se obţine (când lucrezi pe Word) apăsând simultan tasta Ctrl şi tasta semnului minus! Linia de dialog nu se lipeşte de cuvântul pe care-l precede!
Ajunsese până la noi în balcon, mamă! Şi ştii ce răcoare aveam în casă! Tac-tu stătea cu orele şi vorbea cu el. S-a îmbolnăvit de inimă rea atunci.
Acum a crescut teiul, dar nu mai e să-l vadă...Or fi tei la el, acolo? Aici ai încurcat/anulat dialogul.
Da'acum > Da' acum Trebuie blanc (pauză) după apostrof! În cazuri ca acestea nu trebuie: dom'le, to'arşu' etc.
Proză excelentă.
Cu prietenie,
da Coza
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor