ca și cum...

[Nuța Istrate Gangan]

ca și cum...

O privea ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima oară.
Ca şi cum astăzi, într-adevăr, înţelegea...

Femeia avea zâmbetul stins şi ochii uşor melancolici.
Aceiaşi ochi de care se îndrăgostise cândva.
O ţinea minte slabă, mult prea slabă, palidă, cu ochii aprinşi, febrili...
Nu se miră că îşi aducea aminte atât de bine. Ani în şir ochii aceştia l-au obsedat.
Timpul a fost dulce cu trupul ei. Coapsele i se mai rotunjiseră, observă el zâmbind amintirilor.
Şi sânii...
Atunci erau mici şi atenţi şi curioşi. Răspundeau delicios atingerilor şi aveau personalitate proprie.
Astăzi, sub rochia subţire, păreau mai rotunzi, mai împliniţi, mai...
Nu ştia cât îşi mai aducea ea aminte despre noaptea aceea.
Se întrebă dacă a mai rămas ceva din dorinţa  bruscă, nerăbdătoare, aprinsă, dorinţa aceea de aici şi acum...
,,Tu... Ştiam că într-o zi o să oboseşti alergând...,,
Avea aceeaşi voce. Desprinsă parcă din filmele erotice pe care le derula din când în când în nopţile lui mult prea lungi şi mult prea singure.
Îşi amintea cum o tachina şi cum ea roşea.
Şi iar simţi golul acela în stomac, atât de adânc, atât de familiar.
Îi luase totul.
Nu.
Ea îi dăruise totul şi el, avar, flămând, a luat totul fără să gândească.
Dulce, sălbatic şi dureros.
Îşi aminti că a ţinut-o multă vreme în braţe, fără să scoată un cuvânt.
Viaţa lui era încurcată, complicată, avea deja o femeie în ea şi ultimul lucru de care avea nevoie era trupul acesta cald, aproape adormit în braţele lui.

Nu voia să-şi amintească şi totuşi o făcu...
Uneori avea impresia că trăise două vieți și că nu-și găsise rostul în niciuna.
,,Mi-aş fi dorit să nu mă fi născut,,
Se auzea, de parcă îşi auzea vocea pentru prima dată în viaţa lui. Nesigură, răguşită...
Şi o vedea cu ochii minţii pe ea, cea de-atunci, tânără, mult prea tânără pentru el...
I atinse obrazul cu palma caldă, ochii ei îl străpungeau verde stins şi el nu ştia dacă mai văzuse atâta dorinţa de dăruire, de contopire în ochii altei femei. Chiar dacă au fost atâtea femei...
Cumva știa că sălbăticiunea din brațele lui  nu mai făcuse niciodată dragoste.
Deși ochii ei păreau experți în electrocutări, iar sânii o trădau cu nerușinare.
Acele mici tresăriri ale trupului ei, atunci când palma lui atingea fugar, când buzele lui doar cercetau, nu cotropeau, o dădeau de gol.
,,Sunt fericită că te-ai născut, chiar dacă ai făcut-o cu ceva vreme înaintea mea,, o auzi şoptind.
Buzele ei l-au atins doar pentru o secundă, o secundă lungă şi catifelată, apoi cu gesturi simple, femeie-copil, înger-diavol,  cu ochii mari şi buze dulci, începu să-şi desfacă rochia.
Nu voia să facă dragoste cu ea, îşi propusese să nu o atingă, era doar o întâmplare dulce într-o toamnă singură ca un drac izgonit din rai, nu voia să o distrugă cu nevoile lui barbare, dar femeia nu ştia de lege...
Imaginile i se suprapuneau în minte, niciodată nu a înţeles cum de a putut fi atât de deschis cu ea, la numai câteva săptămâni după ce o cunoscuse, când el nu reuşise acest lucru cu femei cu care trăise ani lungi. Iși blestema neputința de a se împotrivi.
O ţinea în braţe şi se simţea cel mai mare ticălos din lume...

Astăzi, aceeaşi femeie, aceiaşi ochi şi mai ales acelaşi sentiment de nevoie primară...
Nu ştia dacă a iubit-o, nu ştia dacă ea l-a iubit, dar vocea ei caldă şi joasă, moale şi abia şoptită de după iubire, încă îi mai tulbura secunda dintre vis şi realitate.
,, Aş putea muri în secunda acesta. Ai fi singurul regret,,...
După atâţia ani de depărtare, ea era atât de ea... el, atât de pustiu...
Doi oameni dureros de singuri după ce viaţa, într-un fel sau altul, a trecut prin fiecare cu foarfeci deschişi.
Acum, ca şi atunci, palma ei îi atinse obrazul. Cu aceeaşi mişcare prelungă şi caldă.
Şi foarte sigură,
Ca şi cum ştia că în cele din urmă viaţa îi va aduce din nou împreună.
Ca şi cum ştia că el s-a născut pentru ea şi ea, în dulcea ei nebunie, n-a murit atunci pentru că trebuia să trăiască astăzi,
Doar pentru el.

[Corina Militaru]

Îmi tot căutam cuvintele, dar chiar nu pot să spun mai mult decât: Superb! :)

[Sofia Sincă]

Romantism la ștachetă înaltă, erotism platonic. Desigur dragostea este privită și simțită diferit în etapele de vârstă, dar destinul este scris undeva...

Ador aceste texte prozo-lirice, relaxante pline de farmec. Iar tu ești maestră!

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, doamnelor:)

[Ion Lazăr da Coza]

Atunci erau mici şi atenţi şi curioşi.

Când urmează o enumerare, înaintea lui și se pune virgulă.

În general vorbind - mai multă atenție la redactare.

Textul place prin firescul destăinuirii.

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, DC.
Imi place cand esti atent la (tot felul de ) detalii :)