Dorinţă

[Petruț Dinu]

 

-Vor să schimbe lumea, dar nu vor să se schimbe pe ei. Îmi şoptesti şi mă înfior la auzirea glasului tău cald.

Mâna ta mă strânge mai puternic, iar ochii îţi sclipesc, din ei, ieşind o cascadă de lumină, care îmi înveleşte sufletul înfrigurat într-o fericire plină de regrete.

Stăm întinşi pe nisipul moale si privim cerul înstelat. Suntem acoperiţi de nisip, de la gât până la picioare. Mâna mea o îmbrăţişează pe a ta şi simt, încet, că îmi amorţeşte sub stratul subţire de aur.

        -Cine vrea să o schimbe? Întreb naiv, inspirând adânc briza mării, a caror valuri ajung până la picioarele noastre. Întotdeauna foarte aproape, dar niciodată destul, astfel încât să ne atingă.

            -Noi, oamenii. Suntem doar pulbere de stele.

            Tac. Vorbele tale îmi ating inima precum o flacără îngheţată.

            Pe cer, o stea cade rapid. Îmi pun o dorinţă şi ştiu sigur că si tu faci la fel.

            -Ce ţi-ai dorit? Mă întrebi şi inspiri adânc.

            -Nu o să se mai îndeplinească.

            -Dorinţa e dorinţă, orice ar fi. Din dorinţă ne naştem, din dorinţă murim.

       -Am vrut ca nisipul ce ne acoperă să împietrească. Pentru a nu putea fi niciodată despărţiţi.

            Trece o secundă, după care râzi. E râsul tău frumos, de copil, care mă face să ţin atât de mult la tine.

            -Tu ce ţi-ai dorit?

            -Să fiu o stea. O lacrimă ţi se prelinge pe obraz, odată cu rostirea cuvintelor. Emoţiile tale sunt schimbătoare ca o furtună.

            -De ce?

       -Pentru că atunci când un om moare, cerul trimite pe pământ o stea în memoria lui. Iar eu vreau să cad din cer pe mormântul tău, pentru a fi întotdeauna împreună. Vezi? Noi ne dorim acelaşi lucru.

            După ce glasul tău se stinge, faci o mişcare bruscă şi mă săruţi. Nisipul de pe pieptul tău se risipeşte precum secundele din clepsidră, iar buzele noastre se ating în cel mai tandru gest al dragostei.

           -De ce te-ai ridicat? Te întreb, confuz, iar tu zâmbeşti. Dar apoi, intri din nou în starea ta meditativă.

        -Pentru că acum, ştiu sigur că dorinţa ta nu s-a îndeplinit şi pot deveni, în sfârşit, o stea...

 

[gina zaharia]

Urmele pașilor, pe nisipul parfumat, sunt diamante pe care numai cu inima le poți re/găsi.

O galaxie de stele îți veghează talentul, Petruț!

[Petruț Dinu]

Mulţumesc! :)

[Mihaela Roxana Boboc]

Frumos, suav, dorinţa e dorinţă, orice ar fi!

Petruț, ai o gingășie aparte! Să nu te schimbi!

[Sofia Sincă]

Într-un text atât de scurt ai reuşit să creezi două lumi: cea pământeană cu stratul de nisip fin acoperind două trupuri îndrăgosatite şi cea cosmică sălăşluită de vis şi dorinţă.

Textul este impresionant, poate face parte din ceva mai amplu, însă are stabilitate şi aşa luat singur.

Admiraţie, şi mai aştept!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Sau cum crede tineretea in imuabilul iubirii! Frumos, succes!

[Corina Militaru]

Scrierea denotă foarte multă sensibilitate! Îmi place și ideea strecurată la începutul textului. Oamenii încearcă necontenit să schimbe tot ce este în afara lor. De fapt schimbarea pornește dinăuntrul nostru. :)