Darcu, un copil cu multă imaginaţie, ajunse săracul, la cei cinci anişori ai săi, să confunde lumea reală cu poveştile din cărţi sau din capul lui visător. Atâta a născocit până a ajuns un povestitor în sunete, recunoscut de familie şi de piticii de la grădiniţă. Deşi meşteşugul scrisului urma să-l stăpânească abia peste doi ani, el se socotea deja un mare povestitor, care îi făcea concurenţă chiar şi lui Pinochio.
Inventa tot felul de lucruri, unele mai iscusite ca altele ori chiar mai năstruşnice. Pentru el povestea avea suflet, care se băga sub cămaşă, şi aripi, cu care putea zbura.
Venind de la grădiniţă, pe drumul bine marcat care tăia în lungime parcul oraşului, zări mai multe grămezi de frunze uscate, de castan, stejar sau fag, poate chiar şi de salcâm.
-Uitaţi-vă la aceşti fulgi de nea! striga în gura mare, cu lumina aprinsă în ochi, în timp ce se rostogolea printre ele, cu entuziasmul unui copil, având deja o lume cucerită în interiorul său, apoi ridica câte un braţ de frunze deasupra capului, dându-le drumul în avalanşă, ca să arate trecătorilor că ninge de-adevăratelea.
-Măi copile, îl corectau oamenii mari, cum să fie fulgi de nea? Tu nu vezi că sunt frunze? Fiind toamnă, ele se îngălbenesc şi se desprind de crengi, odihnindu-se pe creştetul pământului.
-Nu-i adevărat! Să ştiţi că frunzele au fost cândva fulgi de nea, acolo sus, apoi au coborât şi au coborât, până au dat de zâna primăverii iar ea, atingându-le cu braţul fermecat, le-a transformat în frunze verzi… Pe urmă au coborât tot mai mult, întâlnind şi prinţesa verilor în plină câmpie. Ea, cu o rochie lungă, foşnitoare, împodobită cu spic de grâu, dansa ca un vis, cu aceste frunze pline de viaţă… Dar frunzele trebuiau să coboare şi mai mult că vântul nu dormea tot timpul. De ce? Nu ştiu nici eu, poate e secretul anotimpurilor, care nu se opresc din mers, dar nici nu se lasă unul de celălalt.
Cuvinte cheie :
Tu nu vezi că sunt frunze, care au căzut tocmai acum, fiind toamnă, când se îngălbenesc şi se desprind de crengi, odihnindu-se pe creştetul pământului?(Cred că ar trebui un pic reformulată fraza.)
La ultimul paragraf trebuie corelate verbele. De exemplu:
iar ea le atinsese cu braţul fermecat, transformându-le în frunze verzi…/ iar ea, atingându-le cu brațul fermecat, le-a transformat în frunze verzi...
pe urmă au coborât tot mai mult, întâlnind şi prinţesa verilor în plină câmpie, ea avea o rochie lungă, foşnitoare, împodobită cu spic de grău, şi dansa ca un vis, cu aceste frunze pline de viaţă… (după „câmpie” trebuie punct și apoi continuat.)
Dar frunzele trebuia să coboare şi mai mult... (trebuiau)
Textul mi-a plăcut foarte mult. Bine creionată inocența copilului.
Multumesc, Lizia...voi adulmeca toate recomandarile, fii sigura de asta. Important ca ti-a placut textul iar corecturile urmeaza.
Mersi mult, am revizuit, Nechita Corneliu.
Daa, place mult. :)
Ai tu farmecul tău, Suzana!!!! Lumea prin care ne porți e mirifică!
Sper sa fie asa.
Lumea copiilor, lumea visurilor... Fermecător Suzana, dar cam, puţin. De fapt un copilaş de grădiniţă nu poate visa foarte mult... Însă autoarea Suzana Deac, da.
Cât de uşor poţi transforma frunzele îngălbenite în fulgi de nea, sau orice - doar să ai puterea visului, să te debarasezi de orice constrângere şi să alergi prin imaginaţie.
Te admir că poţi Suzana!
Sofy
Frumos text. Şi eu mă aşteptam să fie mai mare dar, fiind vorba despre trăirile unui copil aşa de mic, cred că a fost suficientă subliniarea inocenţei copilăriei.
Sa privesti lumea prin ochii unui copil. Ce poate sa fie mai frumos!
Drag,
Dacă am putea păstra inocența percepției copiilor și la maturitatea creatoare , am fi niște scriitori fabuloși.Frumos!
Foarte frumos!
Pentru Sofy,
Daca reusesti să te debarasezi de orice constrângere şi să alergi prin imaginaţie, orice putin poate sa ti se para mult. Nu stiu daca cantitatea poate invinge, inafara de bani... dincolo de bani, poate conteaza cuvantul, calitatea, ideea sau constructia... parerea mea.
Iti multumesc pentru impresia exprimata.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor