1. ODĂ FEMEII IUBITE
- NOEM -
Eşti femeia prea cumin,
suflet nalt şi trup fierbin.
Adorabilă stăpî,
pentru mine eşti o zî.
N-am putere să divul
puritatea ta de ful.
Din cerescul tău sentim,
ca flămândul, cer suplim.
Pieptul, fără de adaos,
este cosmosul din haos,
iar tăcerea ta-i vorbir
ce mă face trandafir.
De e cald, sau de e fri,
colorezi o lume gri.
Nici nu nin şi nici nu plo,
pe instinct îmi pică ro.
Pentru mine nu e dub,
marmoreic eu te iub.
Poezie eliminată din concurs fiindcă s-a divulgat numele autorului.
2. FUIORUL MAMEI
Fuiorul cu migală tors cândva
cu degete măiestre,
stă astăzi uitat într-un colț
langa un rășchitor brazdat de carii
și molii rod
culori din așternuturi
pe vremuri mândră zestre
atâția ani trecut-au
de când suveica sprintenă picta
frânturi de timp deșarte
sub veghea lămpilor cu gaz
din zori
târziu în noapte
acum,vederea i-a slabit
fuiorul nu mai toarce
și mâna-i tremurândă
în poală-și caută odihna
pe-obraz un rid se-ngroașă
iar lacrima-i fierbinte
mă cheamă parcă
curând și ea va zace
în satul cu morminte
și-n prispa-mbătrânită
zadarnic căuta-voi
chipul măicuței mele.
3. CHIP DE ZEIȚĂ
Chipul tău astăzi mamă, pare cioplit în piatră
filigran crenelat în vârful dălții fine
de anii mulți trecuți, de lacrimi diamantine
brăzdând chip de zeiță ce îmi zâmbea odată
doar ochii tăi albaștri sunt la fel de vioi
și încă pot fiori în mine să stârnească
când poarta o deschid și-n casa bătrânească
nu îți mai par pereții odăii, grei și goi
tâmplele-ncondeiate de șuvițe răzlețe
albe precum omătul ce-nvesmantă pământul,
nu ți-au răpit candoarea privirii și cuvântul
ce-mi dezmierda pruncia, în clipe de tristețe
chipul tău de zeiță îl voi purta în gând
cât încă mai păstrez din viața-mi, o fărâmă
și până când voi zace sub talpa de țărână
acolo unde mergem cu toții, rând pe rând...
4. FEMEIA, MUZĂ DE LUMINĂ
Nu sunt poet, dar oare dacă-aș vrea,
O, dacă-aș vrea să fiu ce nu sunt încă
Te-aș căuta prin ceruri ca pe-o stea,
Sau ca pe-o perlă-n marea cea adâncă.
Să-ți iau o rază din lumina ta
Și să-mpletesc cu ea vise de- amor
În umbra Lunii să mă pierd așa
Topit de dragoste și dor
Pe Euterpe vreau să o invoc
Acordurile lirei să-mi transfere
A mele versuri fără echivoc
Să se insinueze prin mistere
Și dacă-n ochi-ți voi vedea
Lucind o clipă doar iubirea sfântă
Voi ști că poți să fi a mea
Și vestea asta mă încântă!
5. IPOSTAZE
Ai fost
Lujer zvelt plasmuind din lumină drum spre albastru.
Zeiţă invelita in iubire,
Parte a unui întreg , devenit Ram cu flori.
Ai fost
Tălmaci, Tânguire, Clocot strâns într-un pumn,
Echilibru limpezind furtuni,
Fruct învelind nemurirea, rostuind universul.
Ai fost,
În limpezime de surâs, Pas vertical.
Acum esti o Poveste, cea mai frumoasă,
Culcată într-un Ram cu flori.
O rostesc.
6. ROMANȚA FEMEII
Am învăţat de mult romanţa
Şi-o ştiu şi astăzi pe de rost:
„Eu sunt ce n-a fost încă nimeni
Din toate câte-n lume au fost”
Şi sunt...,şi sunt,...şi sunt atâtea
Şi-atât de multe-aş vrea să fiu,
Căci sunt femeia milenară
Ce întreţine focul viu.
M-au îndemnat să fiu bărbată,
Mi-au dat şi drepturi, rând pe rând,
Dar mâna asta delicată
Mi-o pupă doar din când în când.
Un loc pe scaun nu-mi cedează
Niciun mascul, că-i sunt egal,
Dar de-s frumoasă, mă fixează
Cu ochi avizi de canibal.
De la o vreme, cum se pare,
E-o lume-ntoarsă înapoi
Femeia-i simbol ce apare
Pe o coperta de Play-boi
Femeia-sexi, zâmbitoare
Si , cat de cat, dezbracatica
O oferim la fiecare
Ca pe o bună bucăţică.
Ba, la export carnita vie
Şi proaspătă de la juneţe,
De-i românească, cum se ştie,
Se vinde bine prin pieţe.
......................................
Azi, vreau să uit de toate-acestea,
Sărbătorită vreau să fiu
Căci sunt femeia milenară
Ce intreţine focul viu.
7. GENEZĂ
Mulţi bărbaţi confundă
femeia cu o gumă winterfresh
o mestecă
iî savurează dulceaţa
după bunul plac
apoi o aruncă
satisfăcut
în ghena comunitară
din spatele blocului
alţii o văd
ca pe o vioară stradivarius
a căror corzi atinse
emană-n eter
simfonia luminii
dar mai înainte de toate
femeia a fost pasăre
zbura numai acolo
unde cuvintele
aveau ochi
rumeni şi zemoşi
ca un măr
...coasta cu viermi
a apărut
după ce pamântul a fost invadat de fluturi
Poezie eliminată din concurs fiindcă autorul a procedat de așa manieră încât votanții îi cunosc numele.
8. ANIVERSARĂ
E ziua ta, iubito, e vreme de furtună;
Scăpat-ai încă-odată din naufragiul vieții
Şi printre roze pale și scânteieri de lună
Sorbi-vom îmbătați răcoarea dimineții.
De ziua ta din ceruri un înger se coboară
Sărutul lui învie pe fruntea-ți de cleștar,
E-așa plăcut la tine și parcă mă-nfioară
Amestecul de-agheasmă și sfinți din calendar.
Când sunt cu tine totul îmi pare o poveste
Un început de lume pierdută-n infinit;
Azi craniul tău îmi pare că-i rege printre țeste
E cald aici la tine și-i vremea de iubit.
E ziua ta…nu râde, e ziua-n care moartea
Şi-a construit lăcaș pentru vreo câțiva ani
Din trupu-ți de lumină, ce-l va înghite noaptea;
Azi lumea e a ta, iubito…La Mulți ani !
9. ZBUCIUM
Dâre de fumpemargini
deceruriînalte.
In verde de frunză am
așternut o fărâmă
dinmiezul de suflet, ce se
tânguieînmiez de noapte
îșiplângeamarul destin,
iarflăcărileîntunericului
îlardpe al dorului jar.
Se pierde-n neant
trecutulîndepărtăt de
ale sale rădăcini
aripavisuluipoposește
pecrestelemuntelui.
Alergămprinnoapteauitării,
călcând peste ciuliniidurerii
pentru a ne regăsi
împreunăînzori de lumină.
Dincoace de orizont
păsăribrăzdeazăcerul
într-un zbornesfârșit
prezentul se sfărmăînbucăți
privind a timpuluioglindă
șiaripi de vultur le poartă
cătrezărileîndepărtate
doaramintireapăstreazădurerea
unui vis neîmplinit.
10. RĂMÂN
In foșnetulmelodios al frunzelortoamnă,
înlinalorlunecarepealeiîndepărtate
estompateînspațiu, pierdute-n uitare.
Rămân, gravată-n tăcereauneistâncisolitare
pe o margine de faleză, primindîmbrățisarea
spumoaselorvaluripe un țărm de mare.
Pelinia de orizont, întrecerși pământ,
când răsăritul de purpură zâmbește
zilei ce își prinde-n conturpetale de floare.
Rămân, înconturulpașilorpenisipul fin al
întinselor plaje, ascult cum îșideapănă
întăcerepovesteade-oviață, …povestede-ovară.
Rămân,înfirulprofundelorgânduri,
născutedinconștiința adâncă, pe o filă de
carte rămân în cuvântul din urmă.
Pentru tine rămân, ca o floare de toamnătârzie
alcărui parfum păstreazăcandoareaunui vis
speranțaunuinouînceput, …eminentaapropiere.
11. ETERNULUI FEMININ
când mă închin ție
se răzvrătesc în mine
toți dumnezeii mei de zei
sculptați în gelozie
chipuri cioplite mai demult
când eu încă nu știam
că tu chiar exiști
și credeam în lemn...
acum bat de trei ori în el
și-i mulțumesc cerului
ca ești!!!
12. POEMUL TĂU
ești ca un vis frumos
visat în nopțile tarzii
când împlinirea e departe
departe sunt și eu
și tu femeie
nu mai vii
ca o zi împlinită
într-un zâmbet de soare
peste care se lasă grea
noaptea
lacrimă căzută
din ochi atunci când doare
și luna e tăcută
și stelele
plouă la streșina
privirii tale...
13. FEMEIA E UN ÎNGER
Femeia e un înger pe pământ,
Purtăm icoana ei mereu în gând,
Lacrima de dor din fiecare noapte,
Iubita care o dezmierzi prin şoapte.
Aripă în aripă ne ridicăm la cer,
Un templu al iubirii mirific, efemer,
Femeia şi bărbatul, un tandem de vis
Ce caută cărarea ce duce-n Paradis.
Femeia, jumătatea care te încântă,
O porţi în inimă ,vibrezi când te alintă,
E mama ce-ţi dă viaţă şi te creşte
Suferă cu tine când soarta te loveşte.
Iubirea ei îmi este şi floare şi suspin
Când o citesc în zori de dimineaţă
O lacrimă uitată din senin
Se schimbă-ntr-un surâs, pe faţă.
Femeie eşti o gingaşă făptură
Cu surâsul cald ca razele de soare
În faţa ta cu stimă ne- aplecăm
Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm !
14. FEMEIE..
Eşti raza de lumină
din ochii minţii mele
pe care călătoresc
în nopţile-n care-mi lipseşti
în altă dimensiune.
Acolo te întâlnesc în zori
frumoasă şi inaccesibilă redută
pe care cu o floare şi un zâmbet
încerc să te cuceresc femeie.
Muzica sufletului tău duios
rezonează cu bătăile năvalnice
ale inimii
de câte ori ne iubim
sub privirea
melancolicului martor
care-i gâbditoarea lună.
Eşti al cinci-lea anotimp
cel mai frumos
dintre cele existente,
femeie, divină creaţie.
15. CA FLACĂRA ÎN VÂNT
ești pânza pictorilor care
ți-aștern culori
de sărbătoare
și țărmuri arse de iubire
pe-un colț de rai
spre nemurire
tu știi să-mparți
în pas de joc
misterul carelor cu foc
și țeși un val pe fiecare
când marea-ți cântă la picioare
printre acorduri de furtună
pe zori
o inimă-n cunună
se face nimfă și vioară
și peste rostul lumii zboară
să-nalțe simfonia firii
când se îmbată trandafirii
în spini de vrajă
și parfum
atunci
se mai deschide-un drum
pe care mergi mereu stăpână
fie de-i vreme rea
sau bună
spre orice inimă ai cheie
și-n adevăr te regăsești
comoară
că numai tu
eternă primăvară
știi să iubești
ca flacăra în vânt
sfințită-n legământ
16. CU SEVĂ DE MISTER ȘI FRUMUSEȚE
Mi-ai ridicat cetate de lumină
Și gânduri cardinale. Să le scriu!
Pe malul serii m-ai zidit fântână,
Eternă sete-n dragoste să-ți fiu.
M-ai răsfățat cu inima-n robire
Prin simfonii de șoapte înflorite,
Și templu-ți sunt la ceas de nemurire
Pe care arzi în foc de dor, iubite!
Când a bătut amurgul peste vrajă,
Întâmplător prin armonii de ploi,
Toți îngerii din noi erau de strajă
Și ne-au ținut de mână pe-amândoi.
Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine,
Din când în când, să vreau să povestesc
Despre femeia rătăcită-n rime
Cu pași de zori și pulsul nebunesc.
Îți stă pe suflet ca o primăvară,
S-o porți cu împlinire și noblețe,
E plămădită dintr-o floare rară
Cu sevă de mister și frumusețe!
17. PAȘII EI
urme de paşi
pe zăpadă
se pierdeau lângă mormânt
zăpada îi ţine cald
s-a gândit ea cu ochii la mormântul nins
a vrut să lase floarea
dar a oprit-o vântul
când soarele s-a-ncetinit
femeia şi-a reluat cu paşi mici
drumul prin zăpadă
şi a strâns la piept floarea
acasă
a pus-o în apă şi a ascultat
ca de obicei
acelaşi disc
viaţă şi dragoste de femeie
18. UNIVERSAL DONATOARE DE IUBIRE
caut cu privirea
la grinda cerului
biciul lui Dumnezeu
rămas uneori în cui
întrebările femeii sunt altfel
să ies din nesine
ca dintr-o apă neagră
joc şotron de lumină
pe sub sălciile vieţii
încep drumul înspre izvoare
invers decât ştiam
dinspre catapeteasmă
către pământuri
până mă voi îmbrăca în lege
ca în taină
pruncul adus la botez
atunci de-abia
voi fi un râu de stele
coastă din soare
femeie
împărtăşită floare de rodie
prin miezul roşu
al luminii
19. BUNICILE SE DUC BLÂND CÂND SE DUC
m-a binecuvântat
cu un chip ostenit de-atâta
tinereţe fără sfârşit
de-am învăţat iubirea
ca pe adn-ul luminii
a plecat
într-un car tras de sfinţenie
se uita în urmă
la umerii mei
ca şi cum aş mai fi avut
aripile
m-a învăluit
într-un cocon de senin
nu cumva
să încetez vreodată
a mă suspecta
de înger
20. FEMEIE CÂNTEC
Dirijorul
Te-a adus pe scenă
Dăruindu-ţi
Notele miracolului vieţii
Suferind
Le cânţi cu zâmbetul pe buze
Zămisleşti
Iubire, hrana sufletului
Luminând
Existenţa însăşi!
21. IERTARE-ȚI CER ȘI AZI, ICOANĂ ÎNTRE STELE!
În bătătură-i foc, în casă-i grea tăcere
şi toate mă privesc de parcă-aş fi străină,
cât îmi lipseşte, mamă, dulcea-ţi mângâiere,
fotografia-ţi strâng şi sufletu-mi suspină.
Pe geam uitate-n grabă un ghem lângă croşet,
pe masă ochelarii trişti şi fără glas,
n-ai luat nimic, măicuţă, drumul ţi-a fost discret,
în firul spre lumină ce se ascunde-n ceas.
Te simt cum greu îţi purtai paşii de durere,
te văd cu fruntea aplecată-n rugăciuni,
te ştiu acolo-ntre sclipiri de coliere,
te strig, auzi-mi glasul printre închinăciuni!
Îţi văd privirea caldă pierdută-n depărtări,
roua din păr ştergând cu tremurândă-ţi mână,
ce mult am vrut, ah, Doamne, s-o scap de supărări
şi sănătatea să-i aduc pe veci stăpână.
Ascultă-mi rugăciunea-n lacrimile grele,
cât te-am iubit, măicuţă, şi te-am zeificat,
iertare-ţi cer şi azi, icoană între stele,
prin jarul ce mă arde de când tu ai plecat!
22. BOGAȚI DE DRAGOSTE
ai apărut zeiţă
cu muguri de mură
şi lacrimi de petale roşii
pe susur verde
izvorât din arcul de lumini
să presari
seminţe de curcubeu
peste merele în pârgă
tresaltă
zvâcnirile iubirii
prin haina de raze
dulceaţa braţelor tale
îmi împleteşte coroană de vise
mă afund
dincolo de oglinda încinsă de dor
să gust din fragă
îţi înfăşor din seva în flăcări
brâul puternic
înflorit din degete
înlănţuirea dorinţelor
aleargă
în boabe
stă să încolţească
îţi aminteşti
ne-am atins
crengile înmugurite
am furat nectarul în clocot
stins de perle
prelinse din şoapte de gând
am auzit tic-tacul
bătea secundele fericirii
închise în balsamul tăcerii
din privirea speriată de lună
bogaţi de dragoste
fiorul curge prin noi
iubito
lasă-mă
să-ţi prind
în ramul sufletului
roadele
23. CU ZÂMBETUL UNEI FEMEI
În ruga pâinii coaptă-n zori
punea ades o lacrimă,
plămadă-n mâini de-atâtea ori
trecea în cer c-o azimă.
În vatra ei focul pețea
spicul de grâu de la străbuni.
Pământ curat, icoană - ea,
în ochii mei purta cununi.
Ferestrele se veseleau,
mușcatele râdeau în foi,
zambilele primavareau,
un soare-n ea și cald în noi.
Și-acum în gând mă luminez
când îmi apare chipul ei,
plutesc în valsul vienez
cu zâmbetul unei femei.
24. DIN LIRA ODELOR CU BUCURIE
Cândva un fulger s-a închis în rana
mamei mele, fără sori și ape.
Din vechi istorii a trecut prin vama
mărilor sălășluind sub pleoape,
Dar a rămas în ochi c-o primăvară,
chiar de-a uitat să nască simfonii
și-avea cuvinte calde-n orice seară
când, ostenită, sta între copii.
Privirea ei ne risipea furtuna,
pasteluri se-ntrupau în poezii,
de sărbători avea întotdeauna
colinde îmbrăcate-n broderii.
Prin ochii ei de rouă văd lumina
ce Dumnezeu i-a dat-o spre-a iubi,
în ea a-nvaluit mereu tulpina
vlăstarelor de rod spre-a-nmuguri.
De câte ori se-nchid păduri în mine
găsesc la ea un glas de păpădie
și-o liniște în casa ei ce vine
din lira odelor cu bucurie.
25. MIRACOLUL VIEȚII
O taină se-ascunde în trupu-ţi slăbit,
Minune răsfrântă pe margini de lume,
Şi pruncul, de floarea luminii orbit,
Îşi strigă părinţii, să-i pună un nume.
Iubirea-ţi clipeşte cu ochi de azur
Pe faţa ce tremură nerăbdătoare;
Tu nu vrei să vezi agitaţia din jur,
Doar uşa deschisă spre-o zi viitoare.
Şi lacrimi îţi scaldă obrajii timizi,
Ca proaspăta rouă petalele florii,
Cu degete fine copilul ţi-l prinzi
Şi-l legeni în poala senină-a candorii.
Miracolul vieţii, în tine sădit,
În lume făcutu-şi-a caldă intrarea,
Cu Domnul de mână la voi a venit,
S-aducă în suflete, azi, sărbătoarea.
26. MÂINILE ÎȚI ÎNFLORESC UIMITE
Te-ai întrupat din lutul ancestral
precum o floare delicată, fină,
cu mâini divine-ai mângâiat un gând:
să îţi înalţi fiinţa spre lumină!
O forţă trainică a aruncat
un sâmbure de taină şi lumină,
să crească-n trupu-ţi binecuvântat,
precum răsadul în umila tină.
Ai plâns, ai râs, când sub povară grea
răbdarea s-a încovoiat, supusă
dar fruntea tot senină ţi-a rămas,
precum o filă, de cuvânt sedusă.
Din sufletu-ţi albit de troieniri
şi binefaceri nemaiîntâlnite
o simfonie de lumină creşte
spre mâinile-ţi ce înfloresc uimite:
Crescut-au prunci şi-ogorul au lucrat
ori ajutat-au oameni suferinzi,
au legănat idei sau au luptat
un ideal în minte ca să prinzi.
Au scris, cu patimă, poeme-n şir,
romane cu eroi ce-n luptă dreaptă
au vrut s-aducă Binele în lume,
să-nalţe oamenii pe-o altă treaptă.
Au mângâiat şi-au alinat dureri,
o candelă-au aprins spre-nchinăciune,
au împletit şi frânghii de lumină,
sfioase şi cuminţi în rugăciune.
Recunoştinţa mea ţi-o dăruiesc:
o cupă albă, de iubire plină,
tu-nchin-o către lumea toată,
femeie, simfonie de lumină!
27. E PRIMĂVARĂ, IARĂȘI PRIMĂVARĂ!...
e primăvară, iarăși primăvară!
mă gâdilă un mugurel de ger.
bocancii grei o să-i arunc afară
și iarna o închid în frigider.
e primăvară, iarăși primăvară!
încep să mă trezesc din insomnii.
o să te-aștept, la primul tren, în gară,
să-ți car bagajul plin cu simfonii.
vezi să nu uiți bătrâna ta vioară;
dac-ai să vii e singurul motiv,
că fără tine nu e primăvară
și adu-mi cheia de la portativ.
în armonii de cântec și lumină,
iar vei deschide porțile de cer
și numai tu să știi că ești de vină,
că ți-am purtat parfumul la rever.
dureri de nașteri freamătă pământul,
de lacrimi universul este ud
și, potolit, în leagăn se dă vântul,
că s-a născut un fir de iarbă crud.
privesc, năuc, un petic de zăpadă;
un ghiocel, plăpând, a răsărit,
că-i era dor, iubito, să te vadă,
de dragul tău, și el, a înflorit!
îs tare supărat pe trecătorii,
ce-ntorc privirea numai după tine;
abia treziți din iarnă, visătorii,
habar nu au ce primăvară, vine!
a reavăn îți miroase astăzi trupul,
în jurul tău mă-nvârt ca un copil
și simt că-i plin de tine tot văzduhul
și-n tine mă strecor și eu tiptil...
28. MAMA, PRIMA MEA POVESTE
Uneori sub Soare
apare o Floare;
chipul blând şi cald,
ochii eu mi-i scald.
Chip înnourat
ce m-a apărat
de boli şi de rele,
Chipul mamei mele!
Viaţa mea întreagă
astăzi se dezleagă.
Ea cât a trăit
mult n-am suferit;
astăzi, când nu este,
aşterne Poveste,
căci exemplul dat
e Binecuvântat!
Iar fetiţa mea
ochi de albăstrea,
află de la mine
cum să-i fie bine.
Ieri le-am adunat,
astăzi i le-am dat.
Viaţa mea îi este
o vie poveste!
Ea, la rândul ei,
la cei nepotei,
gând curat şi tandru,
gând de copilandru,
o să le înşire
cu multă iubire:
minunea ce este
prima lor Poveste!
29. DACĂ TU FEMEIE N-AI FI EXISTAT…
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul-
Sport de unul singur- necâştigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârşit algor,
Despletite ramuri de frunziş şi floare
Infinite toamne- deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieţilor altoi.
Ar fi fost arcuşul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?
Un actor ce-şi joacă ultimul său rol,
Monolog pe scenă - tristă amăgire
Casa e închisă, teatrul este gol.
Ce este cu tine? - Este primăvară!
Simfonia lumii în culori şi-n cânt
Viaţă, împlinire-n formă inelară
Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.
Femeie!
30. MAMELE NOASTRE – CANDELE DE LUMINĂ CE ARD CU LACRIMI
Daţi-mi o măsură să pot afla
durerile mamelor.
Fii pentru un ceas măicuţa aceluia
ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.
Nu-i rămân decat zile cu dor
şi nopţi ce dor.
Priviţi ochii unei mame ce-şi veghează
copilul bolnav;
ai să pătrunzi în adâncul unui ocean
încărcat de temeri şi valuri de tristeţe.
Sufletul contopit cu ruga arde
continuu.
Opreşte-te şi simte pentru o clipă
durerea mamei pentru fiul plecat
în lumea cu vise.
E o pasăre cu aripile retezate ce vrea
să-şi ridice puiul din mlaştina vremurilor
şi să-l salveze.
Prin măduva ei curg râuri de disperare
şi neputinţă.
Fii pentru o noapte mama pruncului nenăscut
aflat printre îngeri;
ascultă-i plânsul în noapte şi numară-i
suspinele.
A ramas golită de viaţă.
Priveşte chipul unei mame ce şi-a pierdut copilul
pentru totdeauna;
nu mai trăieşte ci doar aşteaptă
trecerea timpului.
În orice copil ce-i trece prin faţă îşi vede
puiul pierdut.
Supravieţuieşte poverii unei vieţi rămase
de trăit.
Stană de piatră aşteptând în tăcere trecerea
în lumea de dincolo.
Nu i-a ramas decât candela credinţei ce arde
cu lacrimi şi speranţa întâlnirii în lumea
de dincolo.
31. FEMEIA
două lagune
diamante multicolore
culese din aurora boreală
mai adânci decât măreţul infinit
răspuns în floare vie de curcubeu în lut
viaţă femeie iubire
orgasm şi extaz
divin
petale de vise
arcuite-n zâmbet
întinse aripi de înger
paznicul luminii
din ochiul soare
perla de cristal naşte
iubire fierbinte dorinţa
mir
magie fiinţă
absolut comprimat
într-un zâmbet sublim
şarpe rai infern păcat
gingaşă Evă în trup
antidot şi venin
pământ dragoste cer
principiul
feminin
32. EVA PERECHEA LUI EV...
A început cu tine
timpul și, de asemenea, prima consoană.
Tânguirea a fost în zadar, (zidul nemuririi
dărâmat) nu ținea loc de cărămidă-n ruine
Prima femeie a fost
Eva, prima mamă.
*
Ochi albaștri ca cerul,
verzi ca primăvara,
negri ca perlele...
Picături de lumină, același alambic,
misterul.
Fără tine
orele aleargă vărgate ca zebrele,
ziua este un drum prin mărăcini,
noaptea,o plapumă de întuneric.
Florile, grădini în piatră.
Un nebun, răcnind pe coclauri,
fiorul... estetic.
Zâmbetul,un sloi retezat de raza soarelui.
Dragostea?
Cine a auzit de ea?!
Nimic nu-i la locul său,
Nici durerea nu este adevărată,
fără tine.
Femeie...
Iubită,
Mamă!
33. SĂRUT DE ORHIDEE
uită întristarea
aici se cântă cu sufletul
scos din ghearele singurătăţii
ştii cum oamenii
îşi rup durerea din inimă
vom sta împreună la nuntă
cu mese întinse
după amiază coborâm fiecare-n sine
toate porţile sunt deschise
să vedem cine îndrăzneşte
să nu ne grabim avem tot timpul
eu mă voi odihni cu femeia
atât cât noaptea ne va iubi
şi nu ne va rostogoli prin ierburi
dimineaţa o să fie mireasă
purtând trandafiri pe braţe
35. NOAPTE CU LUNĂ
pansează rana
să nu se inunde cu sânge
strânge să nu iese pe dinafară
ştiu că unii beau sânge
se autostimuleză şi se simt puternici
ne vom petrece ziua-n livadă
fructe din belşug
pe-nserate admirăm crepusculul
apoi momentul când apar stelele
nimeni să nu ne conturbe
să ne hârjonim întreaga noapte
poate ne vom iubi
cât tu vei strânge în braţe luna
eu te voi ajuta să nu-ţi scape.
36. DESTIN
Femeie, nu ales-am eu să fiu,
Dar fost-a dat așa să se întâmple,
Și azi sub părul tot mai cânepiu
Se zbate-un dor, acolo, lângă tâmple.
Mi-aș fi dorit să pot, să fiu iubire
Să-ți curg prin trup fierbinte și năvalnic,
Să simți prin pori a mea trăire,
Pe gura ta, sărutul meu șăgalnic.
Poate-aș fi vrut să fiu un pur albastru
De ape, și de cer mereu senin,
Argintul căii către fiecare astru
Prin anii care trec, și fără vrere vin.
Sau poate gând către înalt să fiu,
Și împlinirea fiecărui vis pierdut,
Sau poate-mbrățișare-ntr-un târziu
Găsită-n caldul unui așternut.
Să fiu lumină-n veșnicu'-ntuneric
Ce s-a lăsat în suflet prin veniri-plecări,
Să strălucesc nostalgic și feeric
Pe un peron cu trenuri fără gări.
Floare-n a ta glastră picurând petale,
Umbră albă, și culoare-n calea ta,
Un anotimp trecând prin timp agale,
Și amintire prin silința de-a uita...
Să fiu din toate, măcar câte-un pic
Aș fi ales, de-aș fi avut putere,
Toate strânse ca boabele în spic,
Într-un preaplin de suflet de... muiere!
37. RAPSODIA LUMINII
chip de femeie țesut în altițe
baladă tânguită în vioare de dor
icoană zugrăvită pe aripi măiestre
mai sus de infinitul coloanei
oglindire în surâs de maci somnoroși
legănare în brațul mlădiului spic
visare sub fruntea corolei de cer
cosițe în melci odihniți pe sub tâmple
ciuleandră în plutire perenă
deasupra carpaților bărăganului dobrogei
bucovinei basarabiei cadrilaterului
arcuire de trup sub porți de săruturi
cu sfiala fecioarelor dace
toarcere în vârtelnița vremii
ștergarul de nemurire
sub rapsodia luminii
38. FEMEIE IN SIMFONIA DESTINULUI
„pe-un picior de plai
pe-o gură de rai"
sub plânset de nai...
mâinile mamei m-au cules din spic de lună
mi-au frământat aluatul fraged cu plămădeală
dacică macedoneană și hună
dospită cu drojdia dorului
m-a copt într-un rotund mare sub soare
făptura ei spulbera teama de oglinzi
în două graiuri curgeau cuvintele ei izvoare
și-n două ceruri mă înălțam prin ochii ei
s-a împlinit sorocul lăsat de ursitoare
ascunse sub o umbră de zare
de un timp singură-mi scot așchiile
din talpa rănită pe care sufletul șchioapătă
oglinziile s-au înmiit în cioburi
spaimele cine mi le alungă
rătăcită prin colburi de lume
unde și când voi găsi calea spre casă
în mână cu un coltuc de pită străină
mă va călăuzi candela prin amintiri
și un nai de lumină pe care
mai plânge așteptarea mea
într-o nedumerire limpede
că mă redescopăr femeie
în simfonia destinului
Cuvinte cheie :
Janet,
Limitele intre care a fost notata poezia ta sunt 3 si 9. Te-ai inscris benevol si esti parte a unei competitii nu a unui spectacol omagial. Nu ai cel mai slab punctaj si chiar daca ai avea nu vad de ce sa te retragi . Unii te plac, altii ba ;exact ca si in viata de unde nu alegem sa ne retragem. Iti tin pumnii!
Mergem mai departe cu toate cele 38 de poezii!
nr 1__7
2____8
3_____8
4___7
5__8
6______6
7______10
8___7
9_____8
10__7
11____6
12_____7
13_____8
14___8
15___8
16___7
17____6
18__-7
19____8
20_7
21___10
22__8
23____7
24___7
25______7
26______9
27_____7
28__7
29_7
30__10
31_8
32____9
33__9
34__7
35__7
36__7
37___7
38___9
votarea corectata......multumesc!
Gabriela Grădinariu a spus :
ATENTIE, MALINA!
Ai punctat poezia 15 de doua ori(o data cu 8 , o data cu 7). De asemenea, poezia 37 nu este punctata. Revino si fa corectarile. Te asteptam!
stimaţii mei colegi!
cred eu că acest concurs vine ca un stimulent dar şi ca o măsură a cuvântului pentru cei care ştiu să dăruiască sufletului sensibilitate şi căldură.
observ aici note de 0 şi de 1. nici nu ştiu ce reprezintă acea notare din moment ce nu se vine şi cu argumente pe text. a nota cu o şi 1 înseamnă lipsă de principialitate, colegialitate şi de respect faţă de cuvântul aşternut aici, indiferent cât de mult bruiaj ar fi între între cei doi elemenţi de emitere şi recepţie a mesajului.
am citit cu foarte multă durere văzând cum frumuseţea cuvântului e strivită cu atâta înverşunare.
nu neg subiectivismul ce ar putea acapara unele notări pentru că simţămintele noastre sunt diferite, dar nu accept umilirea publică a cuvântului şi nici a autorului aflat în umbra cuvântului.
să mă ierte domnul Ion Lazăr da Coza şi organizatorii dar vrând să notez şi să răsplătesc efortul autorilor şi organizatorilor prin prezenţa mea la vot m-am împiedicat de răutăţile acelora care persistă printre oameni.
poate voi reveni ceva mai târziu pentru notare.
ps:
le cer scuze acelora care se simt vizaţi şi să nu fiu injectat cu venin din partea acelora care au neglijat această notare (cu 0-1), le aduc de ştire că eu nu mă aflu printre participanţii la concurs. aşa că nu-mi apăr textele, proaste sau bune cum ar fi fost ele.
vă mulţumesc şi vă urez succes!
teodor dume,
teodor dume a spus :
stimaţii mei colegi!
cred eu că acest concurs vine ca un stimulent dar şi ca o măsură a cuvântului pentru cei care ştiu să dăruiască sufletului sensibilitate şi căldură.
observ aici note de 0 şi de 1. nici nu ştiu ce reprezintă acea notare din moment ce nu se vine şi cu argumente pe text. a nota cu o şi 1 înseamnă lipsă de principialitate, colegialitate şi de respect faţă de cuvântul aşternut aici, indiferent cât de mult bruiaj ar fi între între cei doi elemenţi de emitere şi recepţie a mesajului.
am citit cu foarte multă durere văzând cum frumuseţea cuvântului e strivită cu atâta înverşunare.
nu neg subiectivismul ce ar putea acapara unele notări pentru că simţămintele noastre sunt diferite, dar nu accept umilirea publică a cuvântului şi nici a autorului aflat în umbra cuvântului.
să mă ierte domnul Ion Lazăr da Coza şi organizatorii dar vrând să notez şi să răsplătesc efortul autorilor şi organizatorilor prin prezenţa mea la vot m-am împiedicat de răutăţile acelora care persistă printre oameni.
poate voi reveni ceva mai târziu pentru notare.
ps:
le cer scuze acelora care se simt vizaţi şi să nu fiu injectat cu venin din partea acelora care au neglijat această notare (cu 0-1), le aduc de ştire că eu nu mă aflu printre participanţii la concurs. aşa că nu-mi apăr textele, proaste sau bune cum ar fi fost ele.
vă mulţumesc şi vă urez succes!
teodor dume,
Domnule Dume,
Daca postarea dumneavoastra este o acuza si la adresa organizatorilor, trebuie sa ii disculp:
Votul batjocoritor al unora a fost sanctionat prin luari de pozitie decente. N-am continuat pentru ca, personal, n-as vrea ca acest colt in care trudim impreuna pentru frumos, sa-l scufundam in mocirla cotidiana. Va pretuiesc nemasurat si votul dumneavoastra ar fi o garantie ca mai pot crede in frumos. Am sperante!
GABRIELA,
am apreciat şi apreciez munca creatorului site-ului precum şi a organizatorilor acestui concurs. niciunde în commul meu nu am adus reproşuri organizatorilor. din răbufnirea mea reiese foarte clar că am vrut să vin în sprijinul organizatorilor sancţionând moral, prin commul meu, pe cei care calcă pe strădania acelora care au vrut să ofere acest concurs stimulent iubitorilor de frumos.
îmi pare nespus de rău că intenţia mea a fost interpretată greşit.
cu sinceritate,
îmi pare rău că am intervenit
Gabriela Grădinariu a spus :
teodor dume a spus :stimaţii mei colegi!
cred eu că acest concurs vine ca un stimulent dar şi ca o măsură a cuvântului pentru cei care ştiu să dăruiască sufletului sensibilitate şi căldură.
observ aici note de 0 şi de 1. nici nu ştiu ce reprezintă acea notare din moment ce nu se vine şi cu argumente pe text. a nota cu o şi 1 înseamnă lipsă de principialitate, colegialitate şi de respect faţă de cuvântul aşternut aici, indiferent cât de mult bruiaj ar fi între între cei doi elemenţi de emitere şi recepţie a mesajului.
am citit cu foarte multă durere văzând cum frumuseţea cuvântului e strivită cu atâta înverşunare.
nu neg subiectivismul ce ar putea acapara unele notări pentru că simţămintele noastre sunt diferite, dar nu accept umilirea publică a cuvântului şi nici a autorului aflat în umbra cuvântului.
să mă ierte domnul Ion Lazăr da Coza şi organizatorii dar vrând să notez şi să răsplătesc efortul autorilor şi organizatorilor prin prezenţa mea la vot m-am împiedicat de răutăţile acelora care persistă printre oameni.
poate voi reveni ceva mai târziu pentru notare.
ps:
le cer scuze acelora care se simt vizaţi şi să nu fiu injectat cu venin din partea acelora care au neglijat această notare (cu 0-1), le aduc de ştire că eu nu mă aflu printre participanţii la concurs. aşa că nu-mi apăr textele, proaste sau bune cum ar fi fost ele.
vă mulţumesc şi vă urez succes!
teodor dume,
Domnule Dume,
Daca postarea dumneavoastra este o acuza si la adresa organizatorilor, trebuie sa ii disculp:
Votul batjocoritor al unora a fost sanctionat prin luari de pozitie decente. N-am continuat pentru ca, personal, n-as vrea ca acest colt in care trudim impreuna pentru frumos, sa-l scufundam in mocirla cotidiana. Va pretuiesc nemasurat si votul dumneavoastra ar fi o garantie ca mai pot crede in frumos. Am sperante!
Teo, e bine ca ai intervenit, s-a inteles imediat ca nu era vorba de organizatori, ci de cativa oameni care prefera sa insulte decat sa pastreze o minima decenta in a respecta regulile bunului simt. In fond, persoana care m-a criticat pe mine, nu putea sa spuna frumos, fara insulte, ca am gresit? De ce trebuia direct cu insulte? Eu insa nu m-am suparat, am recunoscut ca nu observasem si am corectat greseala. Asa e civilizat si frumos.
Iar organizatorii nu numai ca merita toate laudele, dar trebuie sa li se multumeasca de catre toti, fara exceptie, pentru eforul facut. Asa ar fi normal si civilizat.
Domnule Dume,
Mea culpa! Am inteles gresit. Oricum, interventia mea nu a fost dictata de orgoliu ranit, ci numai de dorinta de a va convinge ca votul dumneavoasta conteaza pentru noi. Toata apreciera !
2 = 6
3 = 5
4 = 4
5 = 8
6 = 5
8 = 6
9 = 5
10 = 5
11 = 5
12 = 5
13 = 7
14 = 7
15 = 8
16 = 8
17 = 8
18 = 9
19 = 9
20 = 7
21 = 7
22 = 8
23 = 8
24 = 8
25 = 7
26 = 10
27 = 9
28 = 7
29 = 10
30 = 10
31 = 7
32 = 10
33 = 7
34 = 8
35 = 6
36 = 10
37 = 8
38 = 9
2. - 7
3. - 6
4. - 6
5. - 5
6. - 7
8. - 7
9. - 4
10.- 5
11. - 3
12. - 5
13.- 6
14. - 7
15.- 7
16.- 9
17.- 8
18. - 8
19.- 9
20.- 7
21.- 7
22.- 6
23.- 9
24.- 10
25.- 7
26.- 8
27.- 8
28.- 7
29.- 7
30.- 7
31. -6
32.- 8
33.- 7
34.- 7
35.- 4
36.- 7
37.- 7
38.- 7
Bună Ziua!
Slavă lui Dumnezeu!
Suntem oameni maturi, suntem scriitori - chiar dacă unii suntem epigoni - suntem participanţi, sau nu, la diferite Evenimente. Acesta este un [Concurs] pe TEMA:
"Femeia, simfonie de lumină"
Ceea ce poate (sau nu) înţelege oricine - un scriitor consacrat şi până la epigon -, este necesitatea de a te încadra în limitele impuse de Regulamentul respectivului Concurs. Asta în măsura în care doreşti participare, altfel rămâi un simplu spectator, un anonim cititor dar, la urma urmei ... tot un participant, chiar dacă nu votezi! Regulamentul - conform datelor indicate - durează până în data de 6 Martie ora 22:00. Orice abatere poate fi şi trebuie sancţionată.
Din ceea ce eu - un neaoş epigon - am înţeles privitor la Literatură, este că aceasta se încadrează în posibilităţile creatoare ale Omului alături de Muzică, Pictură, Filozofie etc. şi că ea însăşi îşi are stabilite nişte Legi de manifestare. Există de asemenea interferenţe dar şi omisiuni, nimeni nu poate fi [doar ceva], dar nici nu poate să le ştie pe toate.
Un Concurs nu există fără participare! S-a participat: Felicitări tuturor participanţilor (incluzând chiar şi anonimul cititor)!!!
Un Concurs se anunţă, i se precizează condiţiile de participare şi limitele de Timp, include un minim de încadrare la şi prin Tema aleasă! Acest Concurs s-a definit corect: Felicitări!!
La această dată ... încă suntem în Concurs.
Eu, în calitate de al cincilea membru al juriului, pot puncta cele 38 de participări directe, iar prin oferta mea (mai mult sau mai puţin subiectivă) onestă, pe lîngă implicita participare, mă aleg şi cu ... o durere de cap - totuşi benefică! - în faţa atâtor manifestări artistice (fiecare pe limba sa) pe care trebuie să le desluşesc nepărtinitor, în timp util. O "muncă" migăloasă, dar totuşi o muncă grea!
Cei care deja au participat - şi participă şi ca Organizator sau Juriu, nu doar concurent, sau cititor - îşi asigură astfel o continuitate a Respectului faţă de noţiunea - ceva mai abstractă (pentru unii) - de OM. Căci Viaţa însăşi este ... un "Concurs".
Voi încerca să punctez toate cele 38 de prezenţe, chiar dacă două au fost descalificate! În acest sens:
- acord punctaj de participare nota 4, din care voi scade 1, sau 2, sau 3 puncte pentru abateri de la limba utilizată, în cazul de faţă, limba română. Eu totuşi, nefiind un expert!
- acord punctaj de încadrare în Tema dată, note de la 0 la 4.
- acord 1 sau 2 puncte fie pentru "muzicalitatea" textului, fie pentru ideea conţinută, fie pentru ... originalitate, fie pentru "simplitatea" intrinsecă.
Desigur, mi-am stabilit doar 3 criterii şi acelea majoritar subiective. La urma urmei sunt un om simplu, care totuşi mă zbat să rămân pe Drum: Drumul cunoaşterii lui Dumnezeu!
Pentru Eveniment şi pentru Participanţi doresc în continuare: Felicitări şi Succes!!
~
Cornelius, :)
PS: sper să reuşesc să mă încadrez în timp ~,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Văd că acest frumos concurs tinde să se transforme în ceea ce nu ar trebui și asta din cauză că cineva, atât de sigur pe sine (fiți convinși că am folosit un eufemism) găsește de cuviință să-și noteze propria poezie cu 10 iar pe ale celorlalți participanți cu 1. Cât de penibil ar trebui să fii ca să procedezi astfel? Domnul Lorincz se poate supăra definitiv și irevocabil pe mine, dar asta e părerea mea și nimeni nu mi-o poate schimba. Apoi vine altcineva și dă nota zero (notă care nici măcar nu este prevăzută în sistemul de notare al acestui concurs) unui număr de 28 de poezii. Chiar dacă acest vot e unul nul, contează principiul.
Domnule Janet Nică, oare chiar ar fi trebuit să luați în calcul aceste voturi? Suntem nevoiți să anulăm o poezie inedită (și frumoasă) ca a dumnevoastră și nu pentru că x sau y au notat-o cu 1 sau 0 (și nu uitați, nu e singura care a fost notată astfel), ci pentru că d-stră ați divulgat numele autorului.
Pe același principiu va fi scoasă din concurs și poezia 7.
Toată lumea știe cine sunt autorii acestor poezii și nu ar mai fi cinstit.
Oricum, vă așteptăm cu ocazia altor concursuri! Ne pare rău!
Pentru ceilalți participanți:
1) Votul d-lui Lorincz nu va fi luat în calcul. Practic, acel vot nu mai există fiindcă domnul Iulian Iuri Lorincz s-a retras după ce a votat și chiar dacă ulterior a revenit pe site, votul a dispărut. De asemenea, votul domnului Costel Zăgan este un vot nul fiindcă sistemul de notare din acest concurs nu prevede și nota 0 (zero).
2) Votul membrilor nu reprezintă decât o cincime din notă, cu atât mai mult, votul unui membru reprezintă o parte foarte mică din notă.
3) Nu vă supărați pentru orice chichiță (ce ar fi trebuit să facă un participant când un votant a considerat un vers al lui înjurătură, și asta chiar fără să fie așa, nuanță de interpretare doar).
Și apoi, în momentul în care ai ieșit în public, așteaptă-te la orice, și la rele și la bune, dar mai ales la rele. :)
În concluzie: poeziile 1 și 7 vor ieși din concurs deoarece printr-un mijloc sau altul autorii și-au divulgat numele.
Vă rugăm ca, pe viitor, să evitați astfel de situații.
Cu drag, Vasilisia Lazăr