Am uitat...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Am uitat să fim, mă trec fiori,
De am ajuns pământ de flori,
Dar vinovați suntem doar noi
Că ne tărâm bocancii în noroi


Și împroșcăm tot ce e sfânt.
Se înfioară morții din mormânt
Și crucile-aplecate-n țintirim
Ne-aduc aminte c-am uitat să fim;


Mărșăluim doar pe pământ.
Se zguduie planeta din țâțâni,
O locuim, însă de ea străini,
O omorâm cu fiecare clipă
Și din adânc n-o auzim cum țipă.


Ne strângem liotă la un bairam
Și în biserici la câte un hram
Ne închinăm, dar cărui zeu,
Că am uitat de Dumnezeu?

[Chris]

manifest dureros! frumos!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumos, doamnă Vasilisia! Reverenţă!

[Vasilisia Lazăr]

Un strigăt de trezire morală, o confesiune lucidă despre rătăcirea omului de la propria sa esență. Versul „am uitat să fim” concentrează drama unei umanități care trăiește, dar nu mai simte sacralitatea vieții și legătura cu Dumnezeu. Imaginile precum – planeta care țipă, morții care se înfioară, crucile care ne amintesc – devin oglinzi ale conștiinței adormite. Finalul, grav și interogativ, nu acuză, ci cheamă la întoarcere și regăsire spirituală. Poezia ta nu este doar manifest, ci și act de responsabilizare.

Deși este mai bine ca alte dăți, încă mai trebuie să lucrezi la prozodie. 

Cu drag,

[Grig Salvan]

Un poem manifest, crud și dur uneori, dar așa e, târâm parcă în noroi tot ce ar fi trebuit să fie înalt, curat, luminos...

[Ada Nemescu]

Versuri moralizatoare, cu țintă fixă, poate egalizăm strofele, zic... aDa

[Mihai Katin]

Am uitat să fim, mă trec fiori,
De am ajuns pământ de flori,momentele  de  
Dar vinovați suntem doar noi
Că ne tărâm bocancii în noroi   acest catren vindicativ pentru decăderile  umanității este o mea culpa necesara uneori  in momentele  sensibile ale istoriei 

[Vasilisia Lazăr]

Da, este un text pe zi, dar mai e și condiția doi. Nu se mai postează ca pe vremuri și atunci riscăm să vedem pe pagina principală un autor sau doi dacă se postează cu frecvența asta. Mai și comentăm...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Scuze! Eu ştiam că putem posta un text/ zi.

[Vasilisia Lazăr]

Elena, tu ai citit Regulamentul de postare la poezie? E poză cu roșu deasupra comentariilor, în dreapta, scrie mare și la Regulament, și deasupra blogului, nu ai voie să postezi mai mult de 3 poezii în cele 20 care apar pe pagina de start. Nu vrem ca atunci când cineva deschide acest site să-i apară în fața ochilor un autor sau doi doar. Voi șterge ultimele două poezii și vei posta următoarea atunci când prima dintre cele trei rămase va intra la subsolul paginii. Aici pe site mai și citim, mai și comentăm postările celorlalți, nu doar postăm creațiile noastre și așteptăm să comenteze alții.