Într-o gară uitată

[Corneliu Neagu]

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată,

părea să fi fost doar un vis născocit,

venit special din trecut să ne scoată.

Eu încă l-aștept pe peronul pavat

cu mii de regrete în urmă lăsate

în seara de toamnă în care-ai plecat

călare pe-o umbră de visuri trădate.

Și încă mai sper să apari pe-nserat,

din trenul bizar să cobori neschimbată,

venind din trecutul rămas suspendat

pe margini de vis … într-o gară uitată.

 

[Corneliu Neagu]

Domnule Tudor Cicu, așa cum ați scris în acest frumos comentariu, acel "tren rătăcit" poate face parte din povestea oricui. Vorbind despre Ana Karenina, ne reamintim de povestea despărțirii sale de această lume pe care a care a perceput-o, prin pana lui Lev Tolstoi, în cheia unui tragism patologic. Alți eroi de opere literare rămân la marginea acestui tragism extrem, desigur prin ceea ce a dorit autorul să le ofere în creația sa, epică sau lirică. Poezia despre care vorbim acum nu ne oferă soluții de viață concretă, rămâne numai o creație lirică modestă, în registrul expresionist-oniric, lăsându-i cititorului libertatea de a imagina orice dincolo de ea. Vă mulțumesc, cu respect și prietenie, pentru acest comentariu!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, cum bine zici, amintirile fac parte din existența noastră și, nu de puține ori, ne hrănim cu mirajul lor, chiar dacă acum realitatea de altădată este percepută cu totul altfel decât la vremea când faptele au fost trăite aievea. Altă vârstă, altă percepție, iar de cele mai multe ori nu așa cum au fost cândva ci așa cum vrem acum să fi fost. Vârsta le dă o anumită patină, astfel încât viața noastră din amintiri să pară mai interesantă decât a fost în realitate. Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru citarea a partu versuri din poezie!

[Tudor Cicu]

„...doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată...” poate fi povestea mea, a ta și a... Annei Karenina. Cioran spunea că în plan spiritual orice durere e o șansă. Suntem undeva la granițele dintre nostalgii și dureri lăuntrice, acolo unde am și pierdut cheia cu care visam odinioară să descifrăm sensul la toate. Și azi suntem pe un peron, așteptând acel tren bizar să mai poposească în gara noastră. Până la urmă totul se reduce la dorință sau la absența ei. Restul... (ca în Hamlet) e tăcere! Rămâne poezia (ca și aici) să ne deslușească misterul vieții!

[Mihai Katin]

Și încă mai sper să apari pe-nserat,

din trenul bizar să cobori neschimbată,

venind din trecutul rămas suspendat

pe margini de vis … într-o gară uitată.   este  un spațiu  al  unei   mitologii contemporane ce  ne  salvează  amintirile  atât  de necesare  în  fiece  clipa a existentei...

 

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, comentariul scris de dumneavoastră aici m-a impresionat prin frumusețe și eleganță, ca de obicei...Aveți acea finețe delicată a cititorului care care dă strălucire versurilor dintr-o poezie bună. Vă mulțumesc pentru cuvintele e apreciere scrise aici dar și pentru citatul din Octavian Paler pe care nu îl știam...Mulțumiri alese cu prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Anda Nemescu, vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru comentariul de suflet deschis și frumos pe care l-ați scris aici! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

O frumoasă poezie care tratează aceeași temă, doar că folosește ca simboluri gara și trenul. Gara, ca simbol al întâlnirii, despărțirii ori regăsirii și trenul, ca simbol al revederii, speranței. Totuși, gara din poezia dumneavoastră nu e o gară oarecare, e una uitată, iar trenul nu e unul obișnuit, ci unul bizar, și ele simboluri ale expresionismului oniric.
„Orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.” (O. Paler) 

[Ada Nemescu]

Sunt sensibilă când se gândește/cântă/vorbește despre gări. Toată viața am alergat prin gări, sunt CFR-istă de  prea mulți ani, dar oricum ar fi, versurile sunt sensibile, melancolice, frumos curgătoare... vă felicit, aDa

[Corneliu Neagu]

Monica Pester, mulțumiri cu prietenie și respect pentru popas, lectura versurilor și comentariu scris aici! Nu știu despre ce introducere vorbiți, rămân nedumerit și îngrijorat de neștiința mea.

[Monica Pester]

.Dacă nu mă înșel, am citit și introducerea. Triste amintiri, reale , care lasă amprente.

Dle, Neagu,