Adună iubito tăciunii...

[Corneliu Neagu]

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar! –

auzi oare vântul în horn?- parcă latră,

mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

Și spune-mi aceeași poveste uitată,

din cartea închisă demult în sertar,

vorbește-mi de zâna în lume plecată

cu fostul iubit ... ajuns mercenar.

.

Și fața mi-o șterge, cu mâna-ți curată,

când lacrimă lungă, și gust prea amar,

se scurge lăsând peste vreme o pată

pe umbra cernută de gândul hoinar.

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar!

 

 

 

 

 

[Chris]

foarte frumos!

[Corneliu Neagu]

Un comentariu în ton cu mesajul poeziei...Mi-au vibrat corzile cele mai ascunse ale sufletului, cu rezonanțe ce mă vor însoți multă vreme. De aceea vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente de prietenie, doamnă Vasilisia Lazăr!

[Vasilisia Lazăr]

De câte ori nu am visat cu ochii deschiși, în timp ce afară urla vântul și focul ardea în sobă... Cu lumina stinsă... Atunci cred că ne cuprind cele mai mari tristeți. Și acest minunat poem este un cântec al sufletului pentru orice inimă care a simțit vreodată ecoul singurătății în camerele sale interioare, pentru oricine a țesut amintiri din firele nerealizate.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie, Ada!

[Ada Nemescu]

Am recitit cu mare plăcere! aDa

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc domnule domnule Petruț Dan!

[petrut dan]

Frumos, am lecturat cu plăcere!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu drag, prietene Grig Salvan!

[Grig Salvan]

Stranie și seducătoare atmosferă în doi la vatra de jar. Cu aceeași atmosferă copleșitoare și aceeași cadență ritmică ce-mi place mult, poate cel mai mult dintre toate formele prozodice, din „Noapte de Decemvrie” a lui Macedonski.