Zborul spre Lumină

[Stanescu Valentin]

 

                                                                  ...pune peste mine

                                                                    mâinile tale

                                                                    şi învaţă-mă

                                                                   să repir iarăşi cu tine...

                                                                            Cristian Boroş

 

Iţi privesc sinceritatea prinsă-n ochii de copilă

când ne găsim în gând frumos, cuibărindu-ne agale,

dincolo de rostul lumii ce ne ronţăie febrilă

puritatea cea rămasă prin ungherele din vale

 

coborânde dinspre culmea sufletelor încercate

de micimea ce-nconjoară zborul nostru spre Lumină.

Mâinile tale mă-nvaţă, împrejuru-mi aşezate,

taina-mbrăţişării calde, veşnicia ei deplină...

 

Roditoare de putere-i dulcea ta îmbrăţişare,

clipa-i magică în poala gândului tău de mult bine

şi renasc privind spre steaua de-nceput ce îmi apare

 

călăuză-n noua cale şi îndemn la regândire:

să mă-ncarc cu energia-ţi, să respir adânc cu tine,

aripi să ne-aducă zborul către ţara de Iubire.

 

[Stanescu Valentin]

Maria, iată-te plină de energia cuvântului năvalnic (în sensul bun al cuvântului) ce mi-a adus o sublimă poezie drept comentariu. Ce mai pot spune!? Mesajul meu este un sincer mulţumesc într-o seară de martie umedă, cu stele doar în suflet. Pentru poezia ta dintre ghilimele îţi dăruiesc o poezie pe măsură.

Anotimpuri

Fragedă ca lăcrămiora

erai atunci în primăvara

în care iarba legăna

privirea mea, uimirea ta!

 

Erai ca macul de aprins

iradiind din vis, din vis,

extaz intens în jur, de foc,

de împlinire, de noroc.

 

Si-n părul tău tremurător

jucau, dansau raze cu dor.

Dar clipa se rostogolea

’naintea ta, ’naintea mea....

 

Si-arzând în lanul roditor,

o vară am trecut în zbor

sub orizonturi şi sub stea,

noi doi, un cuc şi-o turturea.

 

Iar toamna prin livezi şi vii

Am învăţat să ştim a fi:

ca-n iarnă să-mpletim tăcut

vieţii un alt început.

[Maria Mitea]

Valentine, valentine, ce-ai făcut aici? :) 

”

cât de bun poți fi, poete, 

când scrii despre gânduri că pot fi frumoase ca brațele ce-mpletesc respirații 

în nopți albe  

ne mângâie pleoapele precum visele - 

dar așa sunt gândurile pentru cine le vede, mereu,  

frumoase, pentru că știu cum să iasă uscade din ploaie

ca fluturiii ... ” 

Mă inspiră pănâ la Dumnezeu ” Iţi privesc sinceritatea prinsă-n ochii de copilă” cred că se invită la poezie versul ... 

” ... și vei trăi mereu 

ca o floare prinsă-n ochi de copil 

ca roua zdrobită de rază, 

ca verdele ierbii pe talpa udă - în răsărit,

zvâcnet în inimă vei fi

când vântul suflă peste ape, iar

lebedele dansează fără genă 

eternitatea ...” 

Așa este poezia ta, o călăuză spre eternitate ... Sublim! 

Mi-a plăcut mult! 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, bucuros am devenit în urma citirii acestui comentariu la „Zborul spre Lumină”. Eu nu trec peste o postare de aici fără a spune măcar un cuvânt. Reciprocitatea este un semn de îmbrăţişare a cuvintelor noastre. Absenţa comentariilor Dumneavoastră de pe pagina mea la ultimele postări m-a impins involuntar la idee că v-am supărat cu ceva, aşa cum v-am mai spus-o şi altă dată... şi chiar nu am deschis ultimele postări pe care le-aţi adus aici. Cu acest prilej voi deschide din nou pagina Dumneavoastră şi voi aduce unul sau mai multe cuvinte funcţie de tumultul zilelor prin care voi trece

[Monica Pester]

Dragă d-le Stănescu, într-o lume care urlă și își cere drepturile și țara furată, o ĺume dezlănțuit și furioasă, pare că nici Euterpe nu mai poposește pe la noi ca înainte. Schimbările se fac greu, cu arderi și sacrificii. Sabia nu taie dacă nu este trecută prin flacără.

SSupărarea să vă fie doar pentru ce se întâmplă în plan social politic. Aici fiți sigur ca lumea vă respectă și vă citește, chiar fără  a semnala. 

Cu toată stima,

[Stanescu Valentin]

Bună seara de primăvară, Doamnă Vasilisia, m-am „dezgăndărit” şi am adus o variantă care sună mai bine. Mulţumesc pentru timpul preţios pe care  l-aţi acordat gândurilor mele. Cred că am găsit şi alte ghilimele...

[Vasilisia Lazăr]

Da, dar acel „dezgândărim”, chiar dacă vă place, omoară ritmul. Chiar nu simțiți că vă împotmoliți la acel vers? Nu, nu sună bine. În rest, poezia place. Respiră un optimism de primăvară.

[Stanescu Valentin]

aDa, îţi mulţumesc pentru acestă îmbrăţişare a cuvintelor de primăvară! Cred că se apropie un semn de primăvară, zglobiu pe pagina ta. Inspiraţie şi finalizare!

[Ada Nemescu]

O hârjoană poetică! Semn de primăvară, nu?

(dezgândărim frumos?)  Cred că e ceva sănătos, ca mersul pe jos:))

aDa

[Stanescu Valentin]

Dan, ne manifestăm spiritul de reciprocitate citindu-ne postrările în glăsuind aşa plăcut despre acestea. Aştept catrene aşezate în rând în zugrăvirea unor idei ale creaţiei tale.

[Stanescu Valentin]

Grig, mulţumesc pentru această nouă trecere peste pagina mea şi pentru aprecierea mesajului transmis pentru acest text poetic. Simt o tăcere colectivă aici şi mă declar mirat de acest lucru. Torentul vieţii ne trimite aiurea din ce în ce mai tare şi cu greu ne mai abatem către acest loc. Aduc şi eu simple comentarii unor poezii postate iar autorii lor nu îmi răspund deşi se văd a fi activi iar alţii nici nu se văd în pagina mea.

În ceea ce priveşte acel „dezgândărim” el se vrea a fi un soi de licenţă poetică:  a dezgândări – a te rupe prin gând de lumea de afară...