Cerneală simpatică (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Pe unii îi vezi şi îi simţi că scriu cu sânge...

cu sângele lor, fireşte. Alţii

utilizează panglica neagră a sorţii

de la maşina de scris.

Efemer şi industrial,

astăzi se scrie cu pixeli, prin tehnica

touchscreen.

Eu încă folosesc

cerneala simpatică

 

Nu-i aşa că această poezie se vede

numai la căldura inimii?

[Grig Salvan]

Scurt și cuprinzător, cum se zice. Așa e. Tehnicile scrisului au evoluat. Și eu am trecut prin toate. La început scriam cu cerneală roșie, ca simbol al sângelui (mai păstrez caietele din studenție), apoi mi-am cumpărat mașină de scris pe care o mai păstrez în muzeul meu personal, acum scriu direct în ecranul electronic... Dar indiferent de tehnica scrierii, poezia se simte „doar la căldura inimii”, așa cum textul scris cu cerneală simpatică iese la iveală doar la temperatura flăcării...

[Vasilisia Lazăr]

Sunt convinsă că și Ion ar fi citit aceste minunate comentarii cu inima întreagă, așa cum am făcut-o și eu. Vă mulțumesc din suflet pentru fiecare cuvânt!

[petrut dan]

Inedită paralelă și abordarea lirică, vorba cântecului '' cine are talent are, pune piatră și răsare'', așa și cu autorul, indiferent de subiect găsește/inventează mereu tehnici surprinzătoare, forme originale prin care și cu care liricul devine mai bogat și frumos în expresie, respect!

[Mihaela Popa]

mă înclin!

[bolache alexandru]

Ce frumos! Ce metaforă frumoasă despre inimă, despre suflet, despre poezie!

[Ada Nemescu]

Am zâmbit, de frumoase aduceri-aminte...

Cu inima ar trebui citite versurile, ochii îi sunt subordonați... În suflet tăinuite poeziile, hrană indispensabilă viețuirii... 

Ce putere au astfel de cuvinte.

aDa 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Numai la căldura inimii putem simți versurile. Altfel, cum?! Superbe versuri!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, ni se dezvăluie din ce în ce mai multe faţete ale sufletului ce a trăit intens în şi printre cuvintele limbii române...

 

               din vremi ce în adânc s-au scurs

          această scriere din suflet

     abia acum ea ne-a ajuns

în miezul ei este un urlet

 

din inimă un gând tresare

     ca un mesaj pe-a serii buză

          se-aşază-n alb şi-apoi apare

               ca un protest lumii obtuză...

[Monica Pester]

Așa este. Importanța, coerența lirică, respectul pentru tine ca autor dar și pentru cititor, dar, mai ales, împătimirea poetului de a ajunge la sufletul celorlalți, reclamă obligativitatea de a scrie cu cerneală simpatică! Altfel spus, de a scrie de la inimă la inimă!

[Mihai Katin]

acest   poem dovedeste  ,daca  ar mai  fi nevoie,ca  legaturile  sufletesti    sunt  indestructibile,noi  avem   o  genetica  a memoriei   ce trece  dincolo  de limitarile tragice  ale  fiintei si  da,adevaratii poeti  scriu   cu  sange pentru   ca  vrem sau  nu  vrem  arta  isi   cere  un anume  sacrificiu...