Inutil

[Mariana Bilic]

uneori te poți îmbolnăvi grav de confuzie

când ai cordul feliat de gânduri indecise

coboară odată cu capul din nori!

fă o actualizare a contrastului dintre ficțiune și realitate 

să-ți pregătești marea evadare 

din umbra asfințitului ce-l porți în tine

e inutil!

nu-mi povesti că așteptarea are sens

timpul se scurge ireversibil

răbdarea scrisă cu litere de ceară

stă lipită de trupul încă verde

îți plângi nefericirea cu ochii înfipți în icoane

când neiubirea te desparte

de zbaterea unui trup de femeie

seduci amintiri suspendate între două gânduri

cu șoapte străine de adevăr

degeaba mai scrii sub epiderme

nopți albe tivite de suspine

stropii de apă îți sapă adânc între umeri

și toamnele ce trec

îți ofilesc câte puțin primăverile din suflet...

 

știi bine

nimeni nu mai crede în minuni!

de privilegii se bucură doar moartea

când mângâie inimi intacte

ce n-au simțit niciodată o femeie ce arde ca un rug...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Vasilisia Lazăr]

cară răni a temnițelor întunecate

pe lângă cacofonia ră ră, avem și un mare dezacord - răni a temnițelor (ale temnițelor)

tu, coboară odată cu capul din nori!

Nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicat. Și apoi e suficient Coboară odată cu capul din nori! Se înțelege că tu.

Despre versul fă un update a contrastului dintre ficțiune și realitate s-a spus suficient. Și oricum acel a contrastului sună foarte rău, de ce ar fi nevoie de acel „a”?

Eu nu aș renunța la partea de început, e frumoasă și are logică, ca întreaga poezie, de altfel, dar trebuie rezolvate acele inconveniente. Aici! Aici pe text, că apoi așa rămâne.

Și atenție la virgule! Lipsesc unele, altele sunt în plus. Dacă alegem să folosim semnele de punctuație, să le folosim corect!

[Gheorghe Cornel Rosca]

Da, da. Pentru mine este prea abruptă abordarea. Am fost atras de titlul ”Inutil”, contrariat. Sună ca o despărțire. 
Mai apoi, am fost spulberat de ”palmele” din text, un reproș autoadresat de autoare. Cum pot să mai intru într-o atmosferă ce mă împrăștie în simțiri prea personale? 
Am parcurs totuși întregul text, căutând argumentele pentru inutil, cuvântul titlu. Nu am găsit decât ... un ”blestem”, acela de a fi femeie! 
~ 
Este loc de mai bine! Dureri mai sunt, trecătoare. Lecții personale. Dar, deși o contrazicere intrinsecă, este de memorat ”îți plângi nefericirea cu ochii înfipți în icoane”. Ceea ce ne dă Speranță, nu ne permanentizează  îndoielile. ”În icoane” înfipt, nu poți decît să te bucuri (deși, aceste rămân un pretext).

[Grig Salvan]

Mie îmi pare frumoasă imaginea din start, „și caii plâng uneori omenește”, aceeași impresie am avut-o și eu deseori și o consider de efigie. Deși nu prea înțeleg sensul versului „cară răni a temnițelor întunecate” pe lângă faptul că repetiția „...ră ră...” nu sună prea bine. Nici mie nu mi se pare prea potrivită într-un poem liric versul menționat de colegul Alex. În rest sunt versuri de forță și originalitate, am citit cu interes.

[bolache alexandru]

Mie partea cu fă un update a contrastului nu mi se pare o expresie lirică... În rest pot spune că mi-a plăcut finalul.

[Mihai Katin]

știi bine, nimeni nu mai crede în minuni!

de privilegii se bucură doar moartea

când mângâie inimi intacte

ce n-au simțit niciodată o femeie ce arde ca un rug... iubind!

.. iubind!  acest  poem  final   este  o  revelatie   a unor  paradigme  pragmatice  intre  privilegiile  mortii si  starea  de rug  a iubirii...

prima  parte  este  acea forma  de poeme  in  poem   pe care  o   observ  de ceva  timp   dar   este  necesar un anume  exercitiu  pentru   o astfel  de tapiserie  lirica.... este  doar  o  parare  ce  sper  sa insemne  un  imbold  pozitiv   in  viitoare  creatii...

[Mariana Bilic]

Mulțumiri, Amanda de recomandări. Sunt foarte pertinente. Aveam dubii și de asta am postat-o să vad reacții. Da, prima parte trebuie înlăturată, pare ruptă din context. Am să revin asupra textului să îl pot aduce la forma finală. Mulțumiri încă odată pentru modul constructiv în care percepeți poezia!

[Mariana Bilic]

Mulțumesc, aDa de popas și lectură! Bine te-am găsit și eu!

[Amanda Spulber]

Aș elimina prima strofă. Nu mi se pare că aduce nimic în plus comparația. Caii nu sunt considerați animale fioroase, cum ar fi leii sau lupii de la care nu te aștepți să plângă. Nu sunt nici cei mai răbdători, cum ar fi boii de la care nu te aștepți să se plângă. Apoi la final aș lăsa doar femeie arzând, fără alte explicații.

Apoi aș inlocui update cu adu la zi sau actualizează. De ce să folosim cuvinte din engleză pentru care avem echivalent în română?

Dincolo de aceste observații care pot fi subiective, e nevoie să reveniți pe text pentru a rezolva dezacordurile și să eliminați virgulele în plus.

În rest, mi se pare o poezie destul de bună, care abordează o temă explorată, dar niciodată nu e rău să ni se amintească. 

[Ada Nemescu]

M-a chemat titlul.

Bine te-am găsit, Mariana Bilic

Este un text de forță. Feminist, cerebral.

Am reținut două versuri notabile: 

*

răbdarea scrisă cu litere de ceară

stă lipită de trupul încă verde*

Cu plăcerea lecturii, aDa