Ședința

[Bircea Marian]

În sala de ședințe a primăriei e război. Crâncen, pe viață și pe moarte, fără prizonieri și pricină, între cei doi consilieri locali. Manelistul a venit primul și-a adus boxa portabilă cu el. Acorduri de melos oriental amestecate cu tonalități de reggae, influențe latino, hip hop, trap music și tânguiri constipate cu pretenții de artă muzicală. Sosit al doilea, celălalt consilier nu are decât să contracareze cu altă boxă portabilă, mai performantă, cu extra bass, din care răsună supărate acorduri sălbatice de hard-rock, industrial metal și black metal. O hărmalie de nedescris, continuată și după venirea primarului, om cărunt cu burtă, obrajii roșii de efort în gesticularea disperată să-i facă atenți pe protagoniștii conflictului. Slabe speranțe!
─ Liniște! răcnește primarul. Încetați naibii circul! Și închideți ferestrele! Vreți să creadă lumea că noi ne distrăm aici? Să vă aduc aminte că sunteți la muncă? Dracia dracului!
Boxele sunt oprite și toți iau loc la masa lungă.
─ El a-nceput, zice cu năduf manelistul.
─ Să moară mă-ta dacă nu-i așa? sare rockerul, care este în opoziție.
─ Ajunge! Poate ați aflat poate nu, satul se depopulează, rămânem fără alegători. Ce e de făcut?
─ Trotuare! Fără ele, oamenii merg prin noroi la discoteca de la Cămin! sare manelistul.
─ Rețea de apă! Fără apă, merg cu miros de grajd, degeaba se dau cu parfum! replică rockerul.
─ N-avem fonduri! Nu sunt bani! Doamna secretară vă rog să notați în procesul verbal, informarea. Se vede că sunteți buieci. La salca blestemată s-a mai spânzurat un om. E al treilea pe luna asta. Ce-i de făcut? Măsuri? Propuneri? Ce părere aveți?
─ Din cauză că nu-s trotuare oamenii își iau lumea-n cap, zice manelistul. De-aia pleacă tineretul la oraș și în străinătate, fiindcă acolo sunt trotuare, totul este asfaltat.
─ Nu au apă curentă, deșteptule! Și ție la atelierul de borduri și pavaje îți trebuie apă! Din cauza proastei guvernări pleacă oamenii! Da’ voi sunteți la putere și nu mai vedeți nimic în afară de interesul propriu.
─ Auzi la el, dacă nu-și poate închiria utilajele, noi suntem de vină. Dom’ primar, protestez în fața acestor acuzații tendențioase cu toată tăria! Să vină D.N.A.-ul să vadă cum ți-ai cumpărat excavatorul și buldozerul? Bașca tractorul și remorca!
─ Terminați odată! Voi ați auzit care-i problema dezbătută? răcnește primarul congestionat.
─ Propun să săpăm un șanț mare și adânc în jurul salciei, pe care să-l pavăm cu dalele de la fostele trotuare, după care să-l umplem cu apă, propune manelistul.
─ De unde iei apă, istețule? O cari cu găleata de la fântână? Eu propun să ridicăm un gard înalt în jurul ei și să punem pază permanentă, propune rockerul.
─ N-avem fonduri, sunteți surzi? Trebuie să decidem acum ce-i de făcut. După cum știți salcia este cel mai mare copac din comuna noastră. Eu propun s-o tăiem!
─ Sunt de acord, zice manelistul. Votul meu este pentru.
─ Asta-i lipsă totală de transparență decizională, profund antiecologică. Contra!
─ Du-te și fă anunțul, zice primarul către manelist, care se ridică și pleacă cu boxa la subțioară.
─ Nu-i corect! De ce el? Nici măcar n-are școală. Are opt clase! Sare amatorul de rock.
─ Și tu ai numai profesionala, iar diplomele știm cum le-ați obținut amândoi. Fiind în opoziție trebuie să înveți să te supui majorității. Du-te acum anunță și tu, ședința-i gata, zice secretara. Cu boxa în mână, pleacă și rockerul, cu o privire crâncenă care vrea să spună: „I’ll be back!”
─Doamna secretară, ce mă fac cu zevzecii ăștia doi? Le-am spus că vin Fondurile Europene și trebuie să conlucrăm pentru proiecte... Le-am făcut vile cu piscină la ambii, dacă se însoară, la nurori trebuie să le fac loc aici în Primărie, că asta înseamnă dezvoltare!
─ Lasă bărbate, că-s a noștri amândoi. Acum îs un pic mai sălbatici, că n-au neveste. Hai acasă, am făcut supă de găluște, mămăligă cu tocană de găină. Hai să mâncăm, le explicăm la masă cât de greu e să fii responsabil pentru comunitate.
Nenea Artimon zace rezemat de tejgheaua de la drum de lângă magazinul sătesc „La Miluca” care este și bufet în același timp și aparține secretarei. Are un pachet de țigări de-ale bune, cu filtru, cumpărat de consilierul local de la putere. De la dom’ primar, plata e o fele de rachiu nașpa. Acum vine și celălalt consilier, de la opoziție, îi plătește un deț de vinars și două beri la pet. O roagă pe vânzătoare să i le pună la frigider. După ce a rămas singur, cu un zâmbet care-i scoate la vedere unicul incisiv din gura știrbă, Artimon dă pe gât dețul de tărie, își petrece cureaua de la tobă peste umăr și începe să bată în ritmul lui în timp ce pășește prin praful ulițelor din sat: pam-pa-ram, pam-pa-ram, pam-pa-ram.
─ Atențiune, atențiune! Luni se taie salca blestemată!
Pam-pa-ram, pam-pa-ram, pam-pa-ram-pam-pam.
─ Atențiune! În spiritul transparenței! Cine vrea să se spânzure, acuma-i momentul!
Pam, pam.

[Tudor Cicu]

Mi-aduce aminte de vorbele unei bătrâne ieșită pe prispa casei (când tocmai treceam prin satul socrilor decedați, cu case din ce în ce mai puțin locuite): „Doamne, dă, Doamne! ...Și Domnul nu dă!” Revenind, acum, la text, să-i zicem scenetă halucinatorie marca „Las Fierbinți”, dar fiindcă reflectă starea de tristețe și moarte a provinciei noastre, textul ne scoate la iveală „hazul de necaz”, ironia și sarcasmul oamenilor pierduți în societate și care vor să iasă netam-nesam în evidență cum că n-ar trăi în zadar pe unde sunt. M-a amuzat și binedispus! 

[Bircea Marian]

 Vă mulțumesc pentru lectură și observațiile fine. Am vizitat anul trecut câteva sate, adevărate guri de rai. Totul era mort, în afară de primărie și bufet. Așa mi-a venit ideea. Mulțumesc încă o dată pentru popas.

Tudor Cicu a spus :

Mi-aduce aminte de vorbele unei bătrâne ieșită pe prispa casei (când tocmai treceam prin satul socrilor decedați, cu case din ce în ce mai puțin locuite): „Doamne, dă, Doamne! ...Și Domnul nu dă!” Revenind, acum, la text, să-i zicem scenetă halucinatorie marca „Las Fierbinți”, dar fiindcă reflectă starea de tristețe și moarte a provinciei noastre, textul ne scoate la iveală „hazul de necaz”, ironia și sarcasmul oamenilor pierduți în societate și care vor să iasă tam-neam în evidență cum că n-ar trăi în zadar pe unde sunt. M-a amuzat și binedispus! 

[Grig Salvan]

Superb bâlci al deșertăciunilor, un carnaval politic caragealian de ultimă modă balcanică. Scris concis, alert și cu un dialog vioi, spumos și savuros! Figuri „una și una”, cum se spune, tipice „vremurilor noi”. Cum era o vorbă mai demult „Ăștia suntem, ăștia defilăm!” Text scris de o mână sigură de „meseriaș”. Și de un potențial scenarist. Cumva în genul serialului fabulos „Las Fierbinți”. Felicitări!

[Bircea Marian]

Am încercat să surprind cât mai bine situația tristă în care se află multe sate din Romania. Vă mulțumesc pentru apreciere.

Grig Salvan a spus :

Superb bâlci al deșertăciunilor, un carnaval politic caragealian de ultimă modă balcanică. Scris concis, alert și cu un dialog vioi, spumos și savuros! Figuri „una și una”, cum se spune, tipice „vremurilor noi”. Cum era o vorbă mai demult „Ăștia suntem, ăștia defilăm!” Text scris de o mână sigură de „meseriaș”. Și de un potențial scenarist. Cumva în genul serialului fabulos „Las Fierbinți”. Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Circul de partid și de stat, reprezentație cu casa deschisă. Un spectacol penibil de râsu'/plânsu', oferit aparent gratuit, deși ne costă bani grei. Bine surprins! M-a distrat, dar m-a și întristat.

[Bircea Marian]

Umorul nu este numai o supapă de refulare a societății ci și un instrument critic. Aveți dreptate. Râs amar. Mulțumesc pentru apreciere.

Vasilisia Lazăr a spus :

Circul de partid și de stat, reprezentație cu casa deschisă. Un spectacol penibil de râsu'/plânsu', oferit aparent gratuit, deși ne costă bani grei. Bine surprins! M-a distrat, dar m-a și întristat.

[Amanda Spulber]

O schiță bine scrisă! Personaje caricaturale, dar, din păcate, radiografii ale realității. Iar scena din final e mostră reușită de umor negru involuntar. Chiar o văd posibilă. Mai ales că avem exemple de la case mai mari. Cu ocazia asta am învățat și trei cuvinte noi: salcă pentru salcie și deț și fele ca unități de măsură.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru apreciere, mă bucur pentru acceptarea cuvintelor noi. 

Amanda Spulber a spus :

O schiță bine scrisă! Personaje caricaturale, dar, din păcate, radiografii ale realității. Iar scena din final e mostră reușită de umor negru involuntar. Chiar o văd posibilă. Mai ales că avem exemple de la case mai mari. Cu ocazia asta am învățat și trei cuvinte noi: salcă pentru salcie și deț și fele ca unități de măsură.

[Chris]

pana la urma salcia e de vina! amuzant  cu finalul mi-a placut in mod deosebit.

[Bircea Marian]

 Da, întotdeauna altcineva este de vină. Mulțumesc pentru popas și apreciere.

Chris a spus :

pana la urma salcia e de vina! amuzant  cu finalul mi-a placut in mod deosebit.