Ora destinului

[Nicoleta Cheles]

Refuz să cred că e ora destinului,
un moment banal, cu barba albă,
şi nu e mâna cuiva, care, cu bună ştiinţă, îmi macină măruntaiele
şi mi le soarbe de sus în jos.
O apă rece, hidoasă,
iese din mine între respiraţii
sacadate.
Roşu aprins, topit în semiumbre,
o fierbinţeală de sfârşit mă cuprinde.
Sângele mi se scurge din cap
şi-mi ţiuie în urechi.
Nu m-am prăbuşit pe gresie.
Mă arunc pe o pătură,
în cameră,
şi respir cu faţa
în jos.
Roşu negru, bucăţi de roşu grena.

[Vasilisia Lazăr]

Refuz să cred că e ora destinului,
un moment banal, cu barba albă,
şi nu e mâna cuiva, care, cu bună ştiinţă, îmi macină măruntaiele
şi mi le soarbe de sus în jos.

Și eu refuz să cred că e un moment banal, e ceva mult mai apăsător, pare un coșmar, dar nu înțeleg de ce e numit „ora destinului”. Oricum, prea mult mister. Poezia trebuie să aibă și mister, dar aici e mult prea mult.

[Grig Salvan]

Un poem oniric, un vis (sau mai degrabă coșmar), fie unul de noapte, fie unul lucid, trăit cu ochii deschiși, ca o resimțire dramatică a conflictului cu realitatea, cu „viața ca o pradă”, vorba unui clasic al literaturii române.

[Vasilisia Lazăr]

Am șters ultima postare. Rog să fie citite cu atenție condițiile în care postăm poeziile!

https://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/modificari-regulam...

[Amanda Spulber]

Nu pot să mă detașez și să comentez, îmi pare rău. Prima tendință este să te îmbrățișez și să te întreb dacă acum ești bine. Scuze. Poate asta înseamnă că ceea ce ai scris și-a atins scopul. Nu știu sigur.

[gina zaharia]

Mister din plin, probabil o secvență de viață. Nu înțeleg de ce este un moment banal, sunt atâtea scene aproape sinistre. Dar dacă așa a vrut poetul...

[Vasilisia Lazăr]

https://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/modificari-regulam...

[bolache alexandru]

O poezie interesantă care surprinde un moment din viață poate momentul destinului cu simbolistică roșu și negru. Destul mister, destule metafore .. mi-a plăcut!