Cuvinte cheie :
"
În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:
─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"
O povestioară cu tâlc și învățăminte.
(dar de ce nu ați postat simplu?!)
aDa
"
Ada Nemescu a spus :
"
În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:
─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"
O povestioară cu tâlc și învățăminte.
(dar de ce nu ați postat simplu?!)
aDa
"
Bircea Marian a spus :Vă mulțumesc. Am avut ceva probleme din cauza competențelor digitale limitate, recunosc, spre rușinea mea. Doresc să vă transmit Sărbători fericite, cu liniște și pace, atât dumneavoastră cât și celor care postează sau citesc aici.
Ada Nemescu a spus :"
În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:
─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"
O povestioară cu tâlc și învățăminte.
(dar de ce nu ați postat simplu?!)
aDa
"
Paște fericit!
Sărbători Luminate!
Bircea Marian a spus :
Bircea Marian a spus :Vă mulțumesc. Am avut ceva probleme din cauza competențelor digitale limitate, recunosc, spre rușinea mea. Doresc să vă transmit Sărbători fericite, cu liniște și pace, atât dumneavoastră cât și celor care postează sau citesc aici.
Ada Nemescu a spus :"
În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:
─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"
O povestioară cu tâlc și învățăminte.
(dar de ce nu ați postat simplu?!)
aDa
"
Se postează textul și nu documentul.
Un text micuț și destul de simpluț, căruia îi lipsesc multe virgule, dar are și două greșeli de scriere: aceiași reacție/ aceeași reacție și
n-are minte de loc/ n-are minte deloc.
Aștept și altele pentru edificare.
Vă mulțumesc, aveți dreptate. O să fiu mai atent
Mno, câinele l-a pus cu botul pe labe.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor