Cuțu

[Bircea Marian]

Cu%C8%9Bu.docx

[Ada Nemescu]

" 

  În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:

─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"

O povestioară cu tâlc și învățăminte. 

(dar de ce nu ați postat simplu?!)

aDa

"

[Bircea Marian]

Ada Nemescu a spus :

" 

  În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:

─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"

O povestioară cu tâlc și învățăminte. 

(dar de ce nu ați postat simplu?!)

aDa

"

[Bircea Marian]

Bircea Marian a spus :Vă mulțumesc. Am avut ceva probleme din cauza competențelor digitale limitate, recunosc, spre rușinea mea. Doresc să vă transmit Sărbători fericite, cu liniște și pace, atât dumneavoastră cât și celor care postează sau citesc aici.

Ada Nemescu a spus :

" 

  În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:

─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"

O povestioară cu tâlc și învățăminte. 

(dar de ce nu ați postat simplu?!)

aDa

"

[Ada Nemescu]

Paște fericit! 

Sărbători Luminate!

Bircea Marian a spus :

Bircea Marian a spus :Vă mulțumesc. Am avut ceva probleme din cauza competențelor digitale limitate, recunosc, spre rușinea mea. Doresc să vă transmit Sărbători fericite, cu liniște și pace, atât dumneavoastră cât și celor care postează sau citesc aici.

Ada Nemescu a spus :

" 

  În fiecare zi când mă întorc acasă am parte de același spectacol inedit. Un tânăr, adolescent din câte pot să-mi dau seama, se dă în spectacol. De fiecare dată când trecem pe lângă casa verde, tânărul se luptă cu mult elan să provoace câinele din grădină. Câinele, un ciobănesc german, mârîie înfundat și se retrage în silă undeva după casă, în fundul curții. Același ritual de zădărâre, aceiași reacție de lehamite din parte animalului. Ba într-o zi, proprietara, o doamnă în vârstă, i-a reproșat băiatului că n-are minte de loc, chiar mai puțină decât animalul din curte și a făcut apel la bun-simț și la cei șapte ani de-acasă. Degeaba! Ritualul a continuat la fel de implacabil ca un destin tragic. Mai bine zis, cred că tocmai se împlinea unul tragi-comic. Astăzi însă, nu știu din ce cauză, câinele a reacționat. Lătrături puternice și mârăieli, colți ascuțiți arătați fioros, salturi pe gard. Gardul nu era destul de înalt și putea fi lesne sărit de câine. Dar acum conflictul era deschis, aprig, nici tânărul nelăsându-se mai prejos cu toate măscările lui caraghioase, dar periculos de provocatoare. Mergeau unul pe lângă celălalt de-a lungul gardului, unul în curte, celălalt pe trotuar, despărțiți de plasa metalică, ca doi dușmani de moarte care anticipând o încleștare epică, abia așteaptă să se sfâșie reciproc. Cu toate acestea, cuprins de febra războiului, tânărul a observat cu mare întârziere că gardul se termină în dreptul porții larg deschise! Câinele a făcut un salt până în poartă, neieșind în drum și așezându-se ca pentru atac, cu părul zburlit a lansat o serie de lătrături care parcă anunțau, gata, pînă aici ți-a fost. Tânărul a înlemnit iar din piept a ieșit un geamăt gutural, ceva între vai și mamă. Pe pantalonii viteazului tocmai apărea o pată de umezeală, ca o hartă în expansiune a unui imperiu războinic. Și suspinând, a declamat cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată:

─ N-am vrut cuțule! Nu mai fac!"

O povestioară cu tâlc și învățăminte. 

(dar de ce nu ați postat simplu?!)

aDa

"

[Vasilisia Lazăr]

Se postează textul și nu documentul. 

Un text micuț și destul de simpluț, căruia îi lipsesc multe virgule, dar are și două greșeli de scriere: aceiași reacție/ aceeași reacție și

n-are minte de loc/ n-are minte deloc.

Aștept și altele pentru edificare.

[Bircea Marian]

   Vă mulțumesc, aveți dreptate. O să fiu mai atent

[Mihaela Suciu]

Mno, câinele l-a pus cu botul pe labe.