această poveste este o parabolă

[Tudor Cicu]

această poveste este o parabolă

 

apăruse ea în viața lui

ceea ce și părea a fi un miracol

se transformă într-un vis

și atât de frumos o visase

că visul se făcuse vară

și-n vară ningea

și multe ar fi vrut să se întâmple.

mai ieri nu avea nimic -

nici lupi care să-i încercuiască gândurile

nici corbi care să planeze deasupra lunii

care tot alunecau pe panta opusă

a unui nou început către lume

și putea însemna prăbușirea acelui vis.

ori că își va măsura forțele cu norocul -

dar mai știa că norocul aduce cu sine

și multă amărăciune.

când și-a împins barca în mare

știa că nu-i bine să-ți dorești prea mult un lucru

că această poveste este o parabolă

ori poate un semn că lumea e mult trecătoare...

atunci de ce oamenii și-au dorit

să revină pe pământ dintr-o altă viață;

nu doar pentru un alt cer

unde să așeze luna...

doar pentru că atât de mult și-au dorit-o,

ori neștiind cum funcționează lumea

apăruse ea?

[Chris]

parabola citita cu placere...

[Vasilisia Lazăr]

Liric, cald și puțin criptat, atât cât îi șade bine unei poezii moderne. 

Să dea Domnul să mai petrecem pe ÎNSEMNE sau oriunde altundeva muți ani înainte!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia, Doamna Valeria: Odată Diogene, se spune, ar fi fost întrebat: „Cum e să-ți trăiești viața printre oameni?” El ar fi spus: „Ca și lângă foc!: nici prea aproape, ca să nu te ardă, nici prea departe, ca să nu îngheți”. Iată că am mai petrecut un an pe ÎNSEMNE și în noul an, care a venit, sperăm să ținem, mereu, aproape. La mulți ani!

[Valeria Merca]

Spre sfârșitul „povestirii” ne dăm seama că „lumea e mult trecătoare”.  E minunat când „visul se face vară”.  

Expresiv și melodios.

Am citit cu admirație

[Sofia Sincă]

Prin urmare lumea începe cu ea, cu Eva...

Un poem frumos, despre timpul tras de firul existențial, despre vise și dorinți, împlinite sau nu. Despre conservarea lor în ancestral. Eul poetic speră într-o legături dintre lumi, o cale spre iubiri şi regăsiri de sine.

Mi-a plăcut mult,

Sofi