Leul şi măgarul (fabulă)

[ELENA AGIU-NEACSU]

S-a-ntâmplat odată, de nu-ți fi aflat,
Măgarul s-ajungă mare împărat.
Și cum bănuiți, în împărăție
Permisă era orice măgărie.

Iată că pe dată a aflat şi leul
Şi s-a-nfuriat: "Cine-i derbedeul
Care a-ndrăznit azi să se proclame
Rege-n locul meu?" Şi-azvârlind sudalme:
"Aduceţi pe-acel ce pe jilţu-mi urcă
Şi fără obraz  onoarea mi-o spurcă!"

Fu adus în chingi mai pe la chindie.
"Cum ai cutezat în împărăție
Onoarea să-mi calci, nu îți cunoști locul?
Du-te la păscut, cheamă-ți și norocul
Să te poarte-n pace pe drumul cel bun!
Lasă-mpărăția să n-ajungi nebun
Și la cap de pod să ceri de pomană
De la trecători precum o sărmană!”


Și-a pornit măgarul cu capul plecat
Strigând iha! iha!, de răsuna sat,
Praful s-a ales de-a sa-mpărăție,
Dar cum între timp învățase-a scrie,
A încondeiat în fel și chip leul,
Că, totuși, avea stofă teleleul.

Și-a ajuns la noi trunchiata poveste
Că leu-mpărat doar cu nume este,
Pe când în viață ca întotdeauna
Regele-i măgar, regină-minciuna.

Morala

Mare grijă, dar’, pe cin’ bagi în casă
Şi cui îi întinzi săţioasă masă,
Fiindcă adesea, cât eşti tu de leu,
Sigur, te trădeaz-un mare derbedeu!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Am remediat scăparea de rimă din versurile "Aduceţi pe-acel ce pe jilţu-mi urcă /
Şi fără obraz onoarea mi-o spurcă!".

Vă mulţumesc pentru observaţiile pertinente!

[Grig Salvan]

Rar mai citesc, în poezia de azi, astfel de texte spumoase și savuroase ca această fabulă, parcă îmi revin în minte fabule celebre cu care am crescut în școală și în formarea mea literară. Într-un stil umoristic viguros și o prozodie bine adusă din condei, chiar cu mici scăpări de ritm și rimă, a ieșit o mică bijuterie literară, nu mai vorbesc de valoarea ei morală. O surpriză plăcută.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumos, domnule Katin!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumos pentru observaţiile pertinente şi pentru analiză.
Cu stimă,

[Vasilisia Lazăr]

Fabula scrisă de tine reia, într-o cheie satirică și moralizatoare, tradiția fabulei clasice, în care animalele devin simboluri ale slăbiciunilor și derapajelor umane. Construită pe contrastul dintre forța legitimă a leului și ambiția ridicolă a măgarului, povestea evidențiază cu ironie modul în care impostura poate ajunge uneori la putere. Finalul aduce o răsturnare sugestivă: măgarul, alungat din împărăție, își găsește revanșa prin cuvânt, deformând adevărul și încercând să rescrie povestea. Astfel, fabula capătă și o dimensiune contemporană, sugerând cât de ușor pot fi manipulate percepțiile atunci când minciuna devine „regină”. Prin limbajul accesibil, ritmul alert și morala explicită, textul tău continuă tradiția moralistă a fabulei românești, amintind cititorului că adevărata primejdie nu este doar impostorul, ci și ușa pe care i-o deschidem noi înșine.

Sunt mai multe ruperi de ritm. 

Iată că pe dată a aflat şi leul 

Aici nu trebuie apostrof (dat'). Lasă forma de mai sus că se încadrează perfect în ritm.

[Mihai Katin]

prostia o doamna se crede-n zadar

într-o zi tot zbiară precum un magar

cine vrea pe dansa sa n-aibă vecin

sa își ia prieten măcar un asin!

cu prețuire!