in memoriam

[Floare Arbore]

(soțului meu Alexandar)

aș mai vrea iubite o noapte în doi,

perle de emoții să înșirăm sub stele,

să scriem pe lună povești despre noi,

dorurile înfloresc galbene imortele.

în brațele tale să mă simt ocrotită,

vorbe dulci să-mi șoptești la ureche,

să fiu numai a ta am fost sortită

și dincolo de moarte să fim o pereche.

să-mi asculți inima cântându-ți duios,

refrenul iubirii potențat de vioară,

să ne avântăm în dansul unduios,

mult mai îndrăgostiți ca prima oară.

inima mea iubite te strigă, te cheamă,

ar zbura la tine pe-a vântului coamă.

[Floare Arbore]

dragă Maria Elena, cugetarea ta profundă m-a emoționat puternic. mulțumesc pentru prezență. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Floare Arbore]

dragă d-le Grig, sunt bucuroasă și onorată de prezență, de comentariu și de apreciere. vă mai aștept cu drag și prețuire.

[chindea maria elena]

Când bariera dintre suflete este de felul acesteia - strigătul penetrează materia, devine energie pură!

[Grig Salvan]

Cutremurătoare chemare de dragoste peste separația lumilor, peste bariera morții ce ne separă pe unii de alții.

[Floare Arbore]

dragă Mick, am citit zeci de mii de poezii ale marilor poeți,  nu se mai pune acum accent pe prozodie, s-a  schimbat mult și poezia clasică. se schimbă vremurile se schimbă și stilurile poetice. important este ca mesajul să fie frumos, pozitiv, să trezească emoții sensibilizatoare.

mulțumesc pentru prezență. te mai aștept cu drag.

[Floare Arbore]

dragă Mihai, este o mare bucurie prezența ta și aprecierea. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Floare Arbore]

dragă Vasilisia, cred că tu îmi înțelegi cel mai bine, dorurile, tristețea. mulțumesc frumos și te mai aștept cu drag și prețuire.

[Mick Lorem]

Vizual e bine, aveți imagini și idei reușite, însă nu mă pot împăca cu așa prozodie (versul clasic așa ceva nu iartă). Vă sugerez să mai lucrați la acest capitol, cu drag!

[Mihai Katin]

să-mi asculți inima cântându-ți duios,

refrenul iubirii potențat de vioară,

să ne avântăm în dansul unduios,

mult mai îndrăgostiți ca prima oară.  acest  catren imi   aduce aminte  de Titanic(filmul)( pentru   ca   fiecare   plecam   intr-o  calatorie   ce  in final   ne  poarta  spre  adancurile  nemuririi...

[Vasilisia Lazăr]

Doruri fără alinare...