Am coborât în centrul Pământului

să-mi caut steaua, steaua care m-a părăsit.

Mă transform într-un ghem de relații

neîncepute, nedigerate,…

Iată ziua binecuvântată: Solstiţiu cu miros de tei!

Primesc secunda ce mă-ncarcă într-un şuvoi de bucurie.…

Motto: Fiecare om este un mister și o taină  - Charles Dickens

Doamne! câtă artă-ai risipit...…

cântec de pierzanie

de-aș fi strigat la tine, oare la noi la ușă

e tras până la capăt prin lanțuri și zăvorul?

că mă pândește…

când brațele-mpletesc nopți albe,

ne mângâie visele

numai visele știu cum să iasă uscate din ploaie

precum fluturii

își desfac aripile să oprească…

Lăsați copiii să-și trăiască veacul,

că-l înțeleg mai bine decât voi,…

SONET  XVII  

Ce-ar fi lumea fără flori? Un deșert fără culoare,

O eternă ezitare ce alină rareori!…

Zeii au tăcut,

când rugile s-au prefăcut în praf,

și templele au devenit vitrine,

inima — un mecanism rănit

ce ticăia fără conținut,



a creat un copil în centrul…

Motto: „De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.” (Antoine de Saint-Exupery)

mă…

Motto:

 Fă-te, suflete, copil

Și strecoară-te tiptil

Prin porumb…

Secunda ceasului din turn îngână paşii mei din drum.

Tăcerea veştedului câmp toarce fuior pe înnoptat…

Acolo unde se separă munții de coama zorilor și unde, din vid 

se naște curcubeul, doar acolo, printr-o fereastră de vitralii,

îmi regăsesc puterea de a mă opune…

Mottto - Pe zi ce trece lupta cu entropia vieții mi se pare din ce în ce mai grea!

Se duse viața ca un…

Cântec pentru calul meu

Slăvite cal am să-ți arunc iar frâul

Să spargem zarea-’n tropot sub potcoave

Zări peste zări cu umbra în târziul

Visat…

pe muchie de foarfecă 

între apus și răsărit 

albină fără…

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,…

                                              Cu paşi de maci,

                                                Însângerată,…

Ceru-și trece palma neagră

Peste creștete de plopi;

Luna, veștedă și vagă –

Strânge ochii săi miopi.

. 

Tonuri stinse, de epavă,

De prin ochii răi de orc…

Dar cum ar fi să ne întoarcem în Ellada

și,-n locul votării cu pietricele…