Ziua când m-ai uitat pe dig

[gina zaharia]

Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig,

Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig.

Mi-ai dat o pelerină de vise neculese

Și-ai zis: ia-le pe toate, sunt sigur ne-nțelese!

 

Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai,

(Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai)

Dar am simțit că-i vară în multe lumi deodată

Și toate-aveau pe suflet iubirea ancorată.

 

Am strâns în pumn un zâmbet, ceva de verde-gri,

(Îl port și-acum prin ceață, dar sigur nu mai știi),

S-a prefăcut în lanțuri cu sute de cristale

Prin ele văd noblețea în falduri speciale.

 

Mai am, din tot decorul, o hartă de lumină,

Un ghem de neuitare și-o trecere senină.

Spre înălțimi de vară un vultur se rotește,

Îmi spune că e seară și râde nebunește.

 

Își are drum prin rouă și cuib pe-un gram de stea,

Dar nu-i mai dau semințe și azi din palma mea;

Îmbrac iar pelerina, (e numai pentru frig?!)

Și-ncerc să aflu ziua când m-ai uitat pe dig.

[Gheorghe Cornel Rosca]

Bună Ziua!
Am citit de dimineaţă de pe "fb", apoi ... mi-am pierdut timpul cu măiestrie!
Dar, îmi păstrasem un semn de carte şi, am revenit în acest spaţiu sublim, unde "micii creatori" au imbold la creaţie personală. Ocazional (din ce în ce mai des, bănuiesc) apar adevărate PERLE ..., precum această "Mustrare"!

Îmbrac iar pelerina, (e numai pentru frig?!)

Şi-ncerc să aflu ziua când m-ai uitat pe dig.

~
Cornelius, :)

[Vasilisia Lazăr]

Ce dialog poetic frumos, Gina și George! Bravo!

[Aura Popa]

De pe dig ti-am privit metaforele cu sete!!!

[Chris]

Foarte frumos, ce să mai zic şi eu? Şi replicile/dialogurile între oameni talentaţi sunt un deliciu! :))

[gina zaharia]

Ooooo, atât de mult, Gabriela?! E doar o pelerină de toată ziua pe care am văzut-o cu ochi buni:)

Mulțumiri, cu drag,

[Gabriela Grădinariu]

 Ar trebui să inventez un superlativ nou -nouț pentru tine! Ești absolut divină! Mai citesc o dată!

[gina zaharia]

Lisia, așa e când înfloresc macii dincolo de diguri. De acolo se văd cel mai bine:)

Mulțumesc, iubita mea prietenă! Îmbrățișări, cu drag!

[gina zaharia]

George,

Am scris aceste versuri pe digul-oarecare

(Aveam un fel de sete în pasul de plimbare)

Și cum stăteam acolo și rătăceam hai-hui

Îmi vine o idée, (una, că alta nu-i!)

 

Cum liniștea-i prea mare și digu parcă-i altul,

Mai bine chem furtuna și caut vinovatul!

Dar cum să prind o umbră și să-i găsesc o vină?

(Atunci mi-apare-n ploaie o biată pelerină.)

 

Era, de fapt, o voce desprinsă de prin soare,

(Habar n-are acuma c-a fost la vânătoare)

Așa că... uită scena și lasă isteria,

Că sigur se descurcă, ea, Gina Zaharia!:)

Foarte frumoasă replica ta! Mulțumesc!!!!

[gina zaharia]

Am auzit-o, da Coza, știi câtă încredere îmi dă uimirea asta a ta?

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Iris, mi-era dor de versul cu rimă, și-au curs prin suflet aceste gânduri.

Mă bucur că le-ai ascultat!

Drag,