Veșnicie

[Corneliu Neagu]

Statui rămase-n neuitare

cu ochii rezemați pe cer

citesc poeme milenare

înscrise pe un nor stingher.

Din ritmurile lor celeste,

cu rime faste pe contur,

adună magică poveste

în ochii din granitul dur.

Se rupe vraja nevăzută  

din rima unui vers rănit,    

un geniu urcă în volută

pe brâul magic din zenit.

Lumină sacră se adună

pe chipul său netulburat,

ajung statuile-mpreună

să țină de pe socluri sfat.

Pe chipurile lor umbrite

adună visuri de amor,

din neuitări ad-hoc venite

dintr-un trecut răscolitor.

Când lună plină se ridică

lângă pădurea de stejar,

statuile-n rotonda mică,

din poezii își fac altar.

O muză sacră retrezită

de o metaforă în zbor

apare-n straie de ispită

cu zâmbet cald-amăgitor.

Oare să fii chiar tu aceea

venită astăzi din trecut,

din toate fostele femeia

fără sfârșit, fără-nceput?

O, nicidecum, în astă eră,

eu sunt poetul altui veac!

Îți las un vers pe noptieră,

cu rime vagi să te împac!

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Nuta Crăciun, pentru popas și lectura versurilor din această poezie, pe care le-ați apreciat atât de frumos! Așa cum bine ați remarcat, am rămas fidel poeziei cu ritm și rimă, care duce mai departe tradiția celor mai mari poeți ai noștri...

[Nuta Craciun]

Versul clasic are măreția lui. Vă admir ușurința cu care faceți cuvântul să curgă și ”povestea” pe care o spuneți, prinde  atât de frums contur! 

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă, Vasilisia Grădinaru, mulțumiri alese din partea mea, cu prietenie și respect, pentru cuvintele binefăcătoare din mesajul lăsat aici, cu referire la poezia mea Veșnicie. Întradevăr, nu putea fi alt titlu mai potrivit!

[Vasilisia Lazăr]

O muză sacră vă inspiră. E femeia fără sfârșit, fără-nceput.

Încântătorare și copleșitoare versuri! Alt titlu nici nu putea fi.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimați prieteni și colegi de condei Ana Cîmpeanu și Mihai Katin, pentru frumoasele aprecieri exprimate aici privind poezia mea VEȘNICIE! Sunt onorat de Cuvintele voastre!

[Mihai Katin]

Lumină sacră se adună

pe chipul său netulburat,

ajung statuile-mpreună

să țină de pe socluri sfat....un reper  central  in jurul  caruia poemul  poemul  radiaza   magia  acea  pe care o  are lumina  sufleteasca    in destainuirile ei  atat de  umane  :

Îți las un vers pe noptieră,

cu rime vagi să te împac!

 poem de exceptie!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, dragă prietenă Floare, pentru popas, lectura versurilor și frumosul mesaj lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Dragă prietene Grig Salvan, povestea este simplă, iar izvorul se află în rotonda marilor scriitori ai neamului din parcul Cișmigiu, unde am avut această revelație într-o frumoasă după-amiază de septembrie! mulțumiri lese, cu prietenie și gânduri bune!

[Corneliu Neagu]

Merci pour toujous, Ada Nemescu! Enchante!

[Grig Salvan]

Mereu atmosferă captivantă de poveste de demult, versuri ce curg lin ca un balsam, incantație ca o vrajă, imagini suave curgând parcă cinematografic.