În fiecare zi îți faci o toană:
Ești când Pizarro, când Cortes;
O sângeroasă amazoană...
Și eu, de-al dracu, te urmez.
Vânezi prin munți, prin sanctuare,
Prin colonia de plancton,
Vânezi prin petele solare,
Prin viața sfântului Anton...
Vânezi cu fast, dominatoare,
În arealul tău deschis
Vânezi oricând, la întâmplare,
Ca un conchistador proscris.
Tot mai adânc vânezi din greu
Prin jungla marilor suspine,
Dar singurul vânat sunt eu;
Că vin, de'a-n sulea, după tine.
Adaugă un comentariu
nici că măa așteptam să fie altfel...
vivace, sprințar, inteligent și plin de farmec și umor
...Și-o să afli unde-i Peru?
da Coza
Eu sunt la vânătoare de poezii Văduva... aştept următorul ,,vânat''! :))
Minunat!
Admirație!
dragoste, ironie si umor :)))
Olé!
Ultimul vers este adorabil!... E cu sarea și piperul.
Din vânătorul feroce ce te-ai crezut ai ajuns vânat. Frumos! De altfel asta se întâmplă aproape tuturor bărbaților, chiar fără a conștientiza.
Poezia plină de lirism, imprevizibilă ca de obicei, cu fervoare, umor și ironie.
Deosebit de frumoasă!
Sofi
:)) Nu-i rău, aveți antemergătoare.
Mulțumesc! Nici nu visați cât de bine mă simt... citindu-vă.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE