țesături

[nicolae vaduva]

în țara lui soare-dispare,

în cârciumile pline de smog,

iubirea toarnă-n pahare

din țâța deznădejdilor grog.

 

în robă de siropuri caline

flutură nostalgii de opal

prin  ferestre înghețate vecine

unui timp anost, ireal.

 

aduce banchize scalâmbe,

cu mâini de cristale verzui,

pe țărmuri zimțuite și strâmbe,

de spaime siderate, sâlhui...

 

în țara lui soare-dispare

se sting până și licuricii,  

doar iubirea mai țese covoare

uitată în prizele fricii.

[Mihaela Suciu]

Ca o glumă:

Ea îi scrie, el nu-i răspunde. ,,Ok, nu-mi răspunzi, n-o să-ți mai scriu!''

El îi scrie, ea nu-i răspunde. ,,Ok, nu-mi răspunzi, voi scrie alteia!''

Eu? Aştept următoarea poezie, e felul dumneavoastră de a-mi scrie! :))

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, sunteți un cutreierător cu un simț fin de observare a realității, felicitări!

Vă invit şi-n țara mea, cu siguranță când apăreți va fi ,,țara lui soare-răsare''! Până atunci, licuricii vor exersa râsul homeric, iar eu voi țese covorul de primire mai ceva ca Pene... hopa. :))

[Chris]

foarte frumos tesut!

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Versuri pline de substanță. 

Admirație!

[Sofia Sincă]

Trăiri melancolice, resemnare și critică pentru țară. Suntem nevoiți să trăim cu ce avem, uneori.

Poezia este plină de cântec, deși ritmul se schimbă mereu. Dar sună bine. Aduce cu ea tristeți, regrete, odată cu iubirea pentru toate acestea. Cea care știe a țese covoare în orice vreme.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Am să revin să comentez. Poezia o iau ca pe un cadou, azi tatăl meu a împlinit 90 de ani. Sunt atât de fericită fiindcă sunt copilul cuiva!

Sofi: La mulți ani frumoși, tatălui tău! Fericito!